Citat:
În prealabil postat de tricesimusquintus
Sunt de acord cu ce spuneți, însă întrebarea mea era cu totul alta. O reformulez: V-a cerut vreodată Hristos să serbați duminica (și încă în detrimentul sâmbetei)?
|
Pana acum, Hristos nu mi-a cerut nimic. Poate si pentru faptul ca nici eu nu i-am cerut nimic.
Relatia mea cu ziua de duminica a inceput cam asa:
M-am nascut intr-o tara comunista din parinti necomunisti refugiati, tara in care se tinea duminica drept zi de odihna civila, iar eu nu vedeam nici o legatura intre ziua de repaus a statului si cea de repaus a religiei. religie care, in acel stat comunist, nu (mai) era oprimata, dar era atat de luata in ras si de marginalizata, incat nici macar nu am fost botezat, caci ai mei nu au vrut sa se puna rau cu statul care le oferise adapost in calea prigoanei.
Apoi, cand eram aproape de varsta buletinului, ne-am repatriat in tara necomunista a parintilor si bunicilor fosti refugiati, unde tot duminica era zi de odihna, numai ca aicea se specifica pe fatza faptul ca ziua asta de odihna nu e pentru ca asa vrea statul, cum era in Romania, ci pentru ca asa vrea Dumnezeu.
Era o chestiune noua pentru mine, dar care nu m-a preocupat cine stie ce. Aveam o zi fara scoala si gata.
Daca tot am intrat in zona auto-biografiei mele (para-)crestine, sa va intreb ceva: dvs., adventistii, considerati ca e botez adevarat acel botez facut cand omul e in cunostinta de cauza si intelege ce si cum si accepta liber acel botez. Asa este ?