Citat:
În prealabil postat de tricesimusquintus
Nu știu cât de obiectivă e această "istorie obiectivă a creștinismului", de aceea mă repet: să-L lăsăm pe Dumnezeu să decidă. Am totuși două amendamente:
1. Nu apa botezului șterge păcatele, ci sângele lui Iisus Hristos
|
Ups !
1. De unde au luat crestinii sange de-al lui Hristos pentru sergerea pacatelor lor, dupa ca Hristos s-a inaltat la cer ?
2. Dar ce ziceti de acestea:
"Au nu stiti ca toti cati in Hristos Iisus ne-am botezat, intru moartea Lui ne-am botezat?
Deci ne-am ingropat cu El, in moarte, prin botez, pentru ca, precum Hristos a inviat din morti, prin slava Tatalui, asa sa umblam si noi intru innoirea vietii; caci daca am fost altoiti pe El prin asemanarea mortii Lui, atunci vom fi partasi si ai invierii Lui, cunoscand aceasta, ca omul nostru cel vechi a fost rastignit impreuna cu El, ca sa se nimiceasca trupul pacatului, pentru a nu mai fi robi ai pacatului. Caci Cel care a murit a fost curatit de pacat. Iar daca am murit impreuna cu Hristos, credem ca vom si vietui impreuna cu El."
(Romani, cap. 6)
Eu aici vad ca prin botez omul moare fata de ceea ce a fost (si a facut ) el pana atunci, fiind astfel curatit de pacat, fiindca el moare impreuna cu Hristos si apoi se naste din nou (din apa si din Duh, cum zice la Ioan 3) curat de pacate, la o viata innoita.
Si mai e una si mai scurta, dar mai precisa:
"cati in Hristos v-ati botezat, in Hristos v-ati imbracat." _ Galateni 3.
Deci, daca un om (imparatul Constantin pacatosul sau adolescentul de 14 ani Adrianos) este botezat in Hristos (caci el este acel Fiul in numele caruia este botezat omul, nu ?), el e imbracat in Hristos. Are Hristos pacate ?
Si consider ca din momentul botezului si pana la savarsirea unui pacat de catre cel botezat, el ramane fara pacate, pentru ca nu se dezbraca de Hristos decat daca pacatuieste (orice pacat e o lepadare de Hristos, nu ? Adica o dezbracare...).
Adrianos n-a pacatuit cam 6 luni dupa botez, dar pacatuit la greu in urmatorii circa 33 de ani de dupa, dar Constatntin a mai trait cateva zile dupa botez, timp in care pot sa pun mana in foc ca n-a mai pacatuit in nici un fel...
Citat:
În prealabil postat de tricesimusquintus
2. Cum e cu fimul rupt al succesiunii apostolice în cazul unui episcop eretic?
|
Ca in orice domeniu in care se savarseste o tradare, cred ca si in Biserica e acelasi lucru;
un episcop eretic (si orice alt membru al bisericii, de cade in vreo erezie) e ca o ramurica ce cade dintr-un pom: poate sa traga cu sine cateva frunze, dar copacul ramane la locul lui.
Daca un colonel roman a dezertat la nemti si a tradat armata romana, a a devenit armata mai putin armata sau mai putin romana, a intrat in incapacitate de actiune ? Nu. In schimb,
colonelul s-a acoperit de oprobriu si persoana lui a fost damnata.
(Ma refer la cazul Sturza din primul razboi mondial.)
Asa e si cu ereticii. Ei pierd continuitatea apostolica, chiar daca si-ar mai aroga-o.
Dar, din cate stiu eu, nu cred ca adventismul are probleme cu continuitatea, fiindca Luther (si Calvin, si Zwingli si ceilalti de dupa ei) a renuntat de buna voie la continuitate, inclusiv pentru adventism.
Citat:
În prealabil postat de tricesimusquintus
Mă gândeam la mișcările acestea din Egipt. Totuși, regimul autoritar al lui Mubarak nu se poate compara cu puterea discreționară a lui Constantin...
|
Ah... n-am stiut ca egiptenii s-au rasculat in 2011 din cauza ca Mubarak a vrut sa le schimbe ziua de odihna...
Si ce putere atat de discretionara avea Constantin, incat sa reprime pe toti crestinii dintr-un imperiu atat de vast, fara sa aibe nici avioane, nici tancuri, nici gaze lacrimogene si nici macar atat de multi soldati incat sa-i trimita la reprimat in toate localitatile crestine ??
Crestinii abia iesisera la suprafata in urma decretului din 313; daca Constantin voia sa modifice ceva atat de important, puteau sa intre inapoi in catacombe.
Deci, va rog sa-mi citati autorii (si lucrarile lor) contemporani lui Constantin sau macar din primele 10 secole crestine care au mentionat despre miscari anti-Constantin in randul crestinilor (si prin crestini, va rog sa NU intelegem si iudaizantii, caci aceia erau in afara crestinismului...).
Eu vi l-am citat deja pe Eusebiu de Cezareea, care are 2 carti: Istoria bisericeasca si Istoria vietii lui Constantin. Si mai sunt si altele, dar m-am limitat la el.