Dar asta nu inseamna ca Adevarul (Iisus Hristos) se afla intre cele doua extreme.Deci NU putem afirma ca " Hristos este la mijloc, intre Biserica si Stiinta Moderna."(cum ai spus tu), pentru ca NU este corect.
Vrei tu sa spui ceva, dar nu spui bine.

Iti fac un rezumat din Arsenie Boca ("Cararea Imparatiei" ), sigur iti explica mai bine deact mine:

Toate disciplinele de stiinta la un loc, nu pot sa dovedeasca ,nici ca exista Dumnezeu,nici ca nu exista.Insa toate aceste discipline ale stiintei SUNT FOLOSITOARE daca isi cunosc MARGINILE/LIMITELE si cand nu pasesc intr-o alta zona a existentei unde nu au competenta si nici mijloace de cercetare.
In stiinta e omul de stiinta care cerceteaza necunoscutul prin diverse metode stiintifice.
In credinta/religie,este sfantul care ARE mijloace de aflare a adevarului.In cunostinta lui, nu are teorii/teoreme/aparate, ci este ANGAJATA VIATA LUI.Sfantul nu cerceteaza.Viata lui curata, e mijlocul de cunoastere a unei realitati pe care omul de stiinta n-o poate prinde niciodata.
Stiinta nu angajeaza viata, de aceea nici nu o poate pricepe si nici nu o poate crea.
Sfintenia insa tocmai viata o angajeaza.Iar sfantul desavarsit,care si-a angajat viata si a aratat ca o poate si crea, inviind morti si facand ochi unde nu erau, e SINGUR IISUS!
CREDINTA ARE REVELATIA CU CARE OMUL CREDINTEI NU SE TOCMESTE.
Dumnezeu ne insoteste mereu si, pe masura ce-L cunoastem, viata noastra biologica si psihologica se strabate tot mai tare de adevar si de lumina cunostintei.Asta e ceea ce poseda credinciosul printr-o cale mult prescurtata, cunostinta pe care omul de stiinta n-o poate prinde prin stiinta, ci numai daca si-a impins stiinta pana la toate marginile si i-a recunoscut neputinta.


Cu ocazia asta ti s-a explicat si notiunea de SFANT in religie.