"Contrazicerea" asta, bat-o s-o bata, ca tare ne mai pune la incercare!...
Demnitatea, fratele meu drag, este si aceea de a ne recunoaste propriile limite, fara insa a exagera prin "Eu sunt cel mai pacatos, cel mai rau, cel mai mititel dintre mititei!" E mult mai simplu: "Eu consider ca..." sau "Mi se pare ca..." ... Pentru a determina pe cineva sa vada in vorbele tale o certitudine, trebuie sa transformi mai intai aroganta si bascalia in blandete si bunatate.
Ceea ce ai spus tu despre demnitate cunoastem foarte bine. Dar nu te incapatana sa sustii ca detii Adevarul, fiindca "cine crede ca nu se inseala, se afla sigur in inselare!" (tot un sfant parinte a spus-o). Am dat pe un alt topic un
link , dar ca de obicei, cand te increzi prea mult numai in adevarul tau, treci fluierand peste gandacii cu pretentii de crestini, fiindca singura parere inteleapta o detii tu si atat. E un adevar, iar cui nu-i convine, poate verifica. Unde? Acolo, intr-un loc, unde stii tu, ce conteaza unde? Adica e cineva care nu te crede pe cuvant? Daca nu te crede, e altceva, nu? Tu treci mai departe, impetuos fiindca ti-ai facut datoria morala sa atragi atentia in misia ta inconjurata de tzepe! Nu mi-o lua in nume de rau, dar tonul mesajelor tale asta reflecta: genul "scortos" care le stie bine pe toate si pe care nu-l poti contrazice, fiindca dupa o bascalie dezarmanta, te lasa mai nelamurit decat erai si pleaca in lumea lui de intelepti.
Faptul ca "iti permiti" in marea majoritate a dialogurilor tale, este un punct de vedere care ... se impune cu forta si poate ca ar trebui sa intelegi ca nu asa ajungi la sufletul cuiva care chiar doreste sa invete ceva bun. Si-apoi, ce stii tu despre "intelepciunea
reala", dragul meu frate de suferinta? Esti incredintat ca o detii tu? Daca este cineva de pe acest forum care sa creada ca noi, amaratii si nevrednicii, avem privilegiul de a ne bucura de prezenta unui mentor desavarsit in mijlocul nostru, atunci eu ma inclin pana la pamant si promit sa parcurg in genunchi toata distanta pentru a saruta talpile acelui iluminat. Dar tu stii ca te lauzi. Nu se poate sa nu realizezi in strafundul sufletului tau ca poate nu e chiar ortodoxa mandria asta a ta!
In principiu ai dreptate, cu o singura execptie: "cu draga inima"! Draga ta de inima nu stie ce-i iubirea de aproape, sau suferinta lui. Nu-ti fac o vina din asta fiindca chiar nu e. Altii se nasc nevazatori, sau cu cine stie ce mare handicap, dar nu e vina lor...
Si ca de obicei, nelipsita-ti ironie pentru a pune motz pe colac. Iarta-ma, frate Zaharia. Daca tu crezi ca fac asta din rautate, sau pentru a-ti dovedi tie ca in disputa despre "demnitate", eu sunt cel ce am dreptate, n-ai inteles nimic. Nici nu-mi pasa de fapt prea mult daca am sau nu dreptate, ci daca in urma dialogului dintre noi toti, se naste ceva constructiv, sau ne ratacim si ne inversunam mai mult decat daca ne-am fi vazut de ignoranta noastra si n-am mai fi pus intrebari prostesti la care sa ni se raspunda in varful limbii!...