[tricesimusseptimus]

În prealabil postat de Mihailc

Acuma iar mă abandonezi în incertitudine. Adică, până la urmă nu dragostea e cea care primează? Atunci înseamnă că nu e dragoste, întrucât sunt constrâns să respect ceva care-mi condiţionează mântuirea pe care nu mi-o dă decât Hristos, din dragoste şi în dar, adică fără nicio condiţie a posteriori .

Desigur dragostea e cea care primează, iar relaţia dintre Lege şi dragoste este evidentă. Legea Decalogului e numită Legea Iubirii, căci ţinta poruncii este dragostea (nu mai dau textele aferente, însă cu siguranţă le cunoşti). Hristos Însuşi spune că cine-L iubeşte păzeşte poruncile Lui, iar dragostea lui Hristos ne strânge (constrânge). Cum îţi poţi manifesta mai evident şi mai plenar dragostea faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele decât respectând cele 10 porunci?

În prealabil postat de Mihailc

Aşadar, dragostea arătată mie de către Domnul e condiţionată sau necondiţionată? Îmi deschide mie libertatea iubirii sau îmi indică un set de reguli care îmi condiţionează mântuirea (cum ar fi să respect o anumită zi, şi numai aia, ca odihnă şi închinare)?
Dacă Domnul îmi condiţionează mântuirea de astfel de reguli impersonale (bune cândva să disciplineze un popor îndărătnic), înseamnă că mă invită să ader la o ideologie, şi nu la o relaţie a cărei principiu tutelar e dragostea. Şi în felul acesta nu mai e dar şi har, pentru că îmi cere ceva în schimb, adică mă obligă să mă achit de mântuire impunându-mi un comportament programat. În acest caz, îmi imaginez un dumnezeu antropomorfic cu care fac afaceri, nu am o relaţie liberă de iubire şi încredere care înlătură din start orice contrângere juridică, orice termeni contractuali de genul "eu îţi dau mântuirea şi faci asta şi asta....".
Mă întreb (şi te întreb): Întruparea Domnului a avut ca scop convertirea întregii lumi la monoteismul iudaic sau a fost revelaţia totală şi ultimă a Dumnezeirii? A venit Hristos să impună globalizarea religiei evreilor în concurenţă cu celelalte religii sau a schimbat din temelii modul de existenţă a omenirii . În fine, creştinismul e o completare a iudaismului sau e revelaţia deplină a Dumnezeului celui viu?

Relaţia dintre Lege şi mântuire am expus-o de nenumărate ori: noi nu suntem mântuiţi pentru că păzim Legea, ci o păzim tocmai pentru că suntem mântuiţi (nimeni nu este exceptat de la posibilitatea mântuirii) şi răspunsul nostru natural la iubirea lui Dumnezeu este păzirea voiei Lui.