Despre viclenia sectantilor

[AdrianAamz]

În prealabil postat de tricesimusseptimus

Nu puteţi să ne judecaţi atâta timp cât există profesoare ortodoxe de religie. Şi chiar dacă ne judecaţi, care e necazul, şi cu ce schimbă problema de fond ridicată de dvs.?

Profesoarele acelea ortodoxe nu comenteaza Biblia dupa capul lor, ci doar o transmit si atata tot.
Ele nu se erijeaza in profetese.
Ele nu scriu carti de doctrina.
Ele nu sunt intemeietoare de religii.
Nici nu sunt predicatoare.
Ele nu pun si nu spun nimic de la ele.
Ele nu se considera inspirate de Dumnezeu si nu se impun ca autoritati hermeneutice.

Nici macar clericii nu isi aroga asemenea atribute in BO...cum ar putea sa le aiba o biata profesoara ?

Cam asta e diferenta intre ele si profetesa dvs.

[AdrianAamz]

În prealabil postat de tricesimusseptimus

Nu puteţi să ne judecaţi atâta timp cât există profesoare ortodoxe de religie. Şi chiar dacă ne judecaţi, care e necazul, şi cu ce schimbă problema de fond ridicată de dvs.?

Ah, si mai e ceva.

Din moment ce dvs. sustineti ca numai adventistii respecta Biblia, ce importanta are ca in ortodoxie exista profesoare de religie ?

Daca ortodocsii nu respecta Biblia, macar nu au o Ellen White.

Dar daca dvs. respectati Biblia, de ce e normativa Ellen White in adventism ?
E o contradictie flagranta aici. Nu pentru BO, ci pentru AZS.

[AdrianAamz]

În prealabil postat de tricesimusseptimus

Eu când spun "suflet" mă gândesc la cu totul altceva decât dumneavoastră, aşa că degeaba ne certăm pe chestiuni irelevante.

Aha...
Deci, ceea ce dvs. numiti "suflet" moare, iar ceea ce BO numeste "suflet" nu moare.

Atunci, de ce ar fi absurd ca BO crede in ceva care nu moare si care e deosebit de ceea ce la AZS moare ?

[AdrianAamz]

În prealabil postat de tricesimusseptimus

Altceva ce? Că la moarte sufletul se desprinde de trup şi e capabil independent de el să aibă o viaţă separată, cu gândire, simţuri şi sentimente? În afară de parabola din Luca 16 (nici măcar aceasta nu susţine asemenea aberaţii) ce alte probe biblice aveţi?

Deja am citat: si Eccleziast 12, 7, si episodul Schimbarii la fatza de pe Tabor, si chiar v-am pus si intrebari legate de problema, dar dvs. continuati sa sustineti ca Biblia abereaza in anumite privinte.
Eu v-am oferit comentariul ortodox la Luca 16; dvs. oferiti doar eticheta "Luca abereaza".

În prealabil postat de tricesimusseptimus

Nu resping doctrina nemuririi sufletului datorită absurdităţii, ci datorită poziţiei antagonice faţă de antropologia biblică. Moartea înseamnă moarte, nu viaţă într-o altă dimensiune. Omul nu are viaţă în sine, doar Dumnezeu este Cel ce este având viaţă în Sine neîmprumutată şi necondiţionată. Doctrina Trinităţii (deşi termenul nu se găseşte în Biblie) măcar este conformă filosofiei Scripturii, nu am de gând să intru în amănunte.

Oh... deci, pe langa Scriptura, admiteti si o filosofie a Scripturii. Si de unde aveti dvs. filosfia Sfintei Treimi ? De la cine ?
Va informez ca, pe baza aceleiasi Scripturi, s-a dezvoltat si filosofia Scripturii care a dus la anti-trinitate. Cu citate din aceeasi Scriptura a carei filosofie duce la Trinitate.
Exact cum facem noi acum cu citatele, au facut si altii: unii ziceau ca in cutare loc scrie X care inseamna ALB, altii ziceau ca in cutare loc scrie Y care anuleaza acel ALB si il face NEGRU.
Si pe vremea aceea nici macar nu era impartita Scriptura pe capitole si versete.

Ce criteriu aveti dvs, pentru a combate citatele anti-trinitare din Scriptura ? (Eu vi le pot indica, daca chiar va pasioneaza Scriptura...)

În prealabil postat de tricesimusseptimus

"valuri de venin"? Mă faceţi să zâmbesc.... Cum să vă spun, teoria nemurii sufletului din BO mă lasă la fel de rece precum cea din toate cultele păgâne. Păcat doar de sufletele sincere amăgite de această distrugătoare erezie! Indiferent de ce ar spune revelaţia Ellenei White ori a sfinţilor părinţi, Biblia este clară în această privinţă: între moarte şi înviere nu există viaţă!

E vorba de moartea trupului si de invierea trupului.
Erezie e afirmatia dupa care chipul lui Dumnezeu din om este distructibil, adica poate sa dispara definitiv prin moartea trupului.
Dupa dvs. (si abia apoi dupa conceptia AZS): care e chipul lui Dumnezeu din om ?

Pana una alta, erezie este ceea ce se afirma impotriva Bisericii, nu ce afirma Biserica impotriva ereticilor.
Citit iarasi Evanghelia dupa Ioan, sa vedeti ce inseamna a avea viata in sine insusi.

[tricesimusseptimus]

În prealabil postat de Mihailc

Din ce-ai răspuns mai sus, urmează că respect ce respect din iubire şi nu dintr-o contrângere la care mă obligă un text fie el şi din Sfânta Scriptură.

Aşa ar trebui să fie. Un fel de "constrângere" a dragostei.

În prealabil postat de Mihailc

Asta înseamnă că din dragoste pentru El şi Înviere mă pot odihni şi dedica Domnului duminica. Mulţumesc, m-am luminat acuma şi sunt mult mai liniştit!

Nu poţi dedica (sfinţi) Domnului o zi pe care El n-a binecuvântat-o şi sfinţit-o niciodată. Nu poţi dedica Domnului o jertfă de mulţumire acumulată prin furt. Nu poţi dedica Domnului nişte bani obţinuţi prin prostituţie. Şi aşa mai departe...

[Mihailc]

Nu poţi dedica (sfinţi) Domnului o zi pe care El n-a binecuvântat-o şi sfinţit-o niciodată. Nu poţi dedica Domnului o jertfă de mulţumire acumulată prin furt. Nu poţi dedica Domnului nişte bani obţinuţi prin prostituţie. Şi aşa mai departe...

Acuma iar mă abandonezi în incertitudine. Adică, până la urmă nu dragostea e cea care primează? Atunci înseamnă că nu e dragoste, întrucât sunt constrâns să respect ceva care-mi condiţionează mântuirea pe care nu mi-o dă decât Hristos, din dragoste şi în dar, adică fără nicio condiţie a posteriori . Aşadar, dragostea arătată mie de către Domnul e condiţionată sau necondiţionată? Îmi deschide mie libertatea iubirii sau îmi indică un set de reguli care îmi condiţionează mântuirea (cum ar fi să respect o anumită zi, şi numai aia, ca odihnă şi închinare)?
Dacă Domnul îmi condiţionează mântuirea de astfel de reguli impersonale (bune cândva să disciplineze un popor îndărătnic), înseamnă că mă invită să ader la o ideologie, şi nu la o relaţie a cărei principiu tutelar e dragostea. Şi în felul acesta nu mai e dar şi har, pentru că îmi cere ceva în schimb, adică mă obligă să mă achit de mântuire impunându-mi un comportament programat. În acest caz, îmi imaginez un dumnezeu antropomorfic cu care fac afaceri, nu am o relaţie liberă de iubire şi încredere care înlătură din start orice contrângere juridică, orice termeni contractuali de genul "eu îţi dau mântuirea şi faci asta şi asta....".
Mă întreb (şi te întreb): Întruparea Domnului a avut ca scop convertirea întregii lumi la monoteismul iudaic sau a fost revelaţia totală şi ultimă a Dumnezeirii? A venit Hristos să impună globalizarea religiei evreilor în concurenţă cu celelalte religii sau a schimbat din temelii modul de existenţă a omenirii . În fine, creştinismul e o completare a iudaismului sau e revelaţia deplină a Dumnezeului celui viu?

[vsovivi]

Nu mai căutați cine e de vină, bărbatul sau femeia, că până la urmă tot pe Dumnezeu îl acuză omul nemulțumit... uitând că duhul rău este cel căruia îi dăruie omul căzut în ispită organele sale... spre mângâieri deșarte... ca un fel de altruism...

Deci nu e vorba aici cine e de vină pentru desfrânare ci e vorba de cine va fi de vină pentru că s-a persistat până la final în aceiași stare... nimeni nu a zis gata, stop, nu mai am nevoie de închinări la mine însumi înaintea dulciurilor necurate... nu mai vreau să mânc la nesfârșit roșcoave de cai morți cu toți porcii și câinii... mințindu-mă că sunt tot mai mare și mai tare.

Și e foarte simplu, nu-ți mai dai ochiul sufletului la poftit în inima ta când vezi o frumoasă... ci-ți zici nu vreau să fiu frumos la exterior ci la interior vreau să fiu frumos, și nu este frumos decât acela care-L așteapătă cuminte pe Dumnezeu.

Dar e greu să lupți cu lingușelile mintereselor plăcerilor care vin să te doboare dinlăuntrul tău... căci omul se simte puternic și se crede puternic tocmai atunci când defapt e cel mai slab și viclean și fățarnic și răzbunător și uituc și pofticios la plinirea planului ascuns și viclean instantaneu prin care râde și-și bate joc de Dumnezeu... reproșându-i că are metehne și că trebuie iată ca să se trateze...

[tricesimusseptimus]

În prealabil postat de Mihailc

Acuma iar mă abandonezi în incertitudine. Adică, până la urmă nu dragostea e cea care primează? Atunci înseamnă că nu e dragoste, întrucât sunt constrâns să respect ceva care-mi condiţionează mântuirea pe care nu mi-o dă decât Hristos, din dragoste şi în dar, adică fără nicio condiţie a posteriori .

Desigur dragostea e cea care primează, iar relaţia dintre Lege şi dragoste este evidentă. Legea Decalogului e numită Legea Iubirii, căci ţinta poruncii este dragostea (nu mai dau textele aferente, însă cu siguranţă le cunoşti). Hristos Însuşi spune că cine-L iubeşte păzeşte poruncile Lui, iar dragostea lui Hristos ne strânge (constrânge). Cum îţi poţi manifesta mai evident şi mai plenar dragostea faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele decât respectând cele 10 porunci?

În prealabil postat de Mihailc

Aşadar, dragostea arătată mie de către Domnul e condiţionată sau necondiţionată? Îmi deschide mie libertatea iubirii sau îmi indică un set de reguli care îmi condiţionează mântuirea (cum ar fi să respect o anumită zi, şi numai aia, ca odihnă şi închinare)?
Dacă Domnul îmi condiţionează mântuirea de astfel de reguli impersonale (bune cândva să disciplineze un popor îndărătnic), înseamnă că mă invită să ader la o ideologie, şi nu la o relaţie a cărei principiu tutelar e dragostea. Şi în felul acesta nu mai e dar şi har, pentru că îmi cere ceva în schimb, adică mă obligă să mă achit de mântuire impunându-mi un comportament programat. În acest caz, îmi imaginez un dumnezeu antropomorfic cu care fac afaceri, nu am o relaţie liberă de iubire şi încredere care înlătură din start orice contrângere juridică, orice termeni contractuali de genul "eu îţi dau mântuirea şi faci asta şi asta....".
Mă întreb (şi te întreb): Întruparea Domnului a avut ca scop convertirea întregii lumi la monoteismul iudaic sau a fost revelaţia totală şi ultimă a Dumnezeirii? A venit Hristos să impună globalizarea religiei evreilor în concurenţă cu celelalte religii sau a schimbat din temelii modul de existenţă a omenirii . În fine, creştinismul e o completare a iudaismului sau e revelaţia deplină a Dumnezeului celui viu?

Relaţia dintre Lege şi mântuire am expus-o de nenumărate ori: noi nu suntem mântuiţi pentru că păzim Legea, ci o păzim tocmai pentru că suntem mântuiţi (nimeni nu este exceptat de la posibilitatea mântuirii) şi răspunsul nostru natural la iubirea lui Dumnezeu este păzirea voiei Lui.

[Doriana]

În prealabil postat de AdrianAamz

Cam asta e diferenta intre ele si profetesa dvs.

Nu discut cazul E G White, despre care nu stiu suficient de multe si nu ma pot pronunta. Vreau sa vorbesc despre ceea ce dvs numiti "profetese".

Biblia arata destule cazuri de "profetese". Pe puncte:

1. Proorocitele [asa le numeste Biblia] au existat intotdeauna; si in VT, si in NT. [Debora, sotia lui Isaia, fetele lui filip, Ana, fiica lui Fanuel, etc ]
2. Proorocii [femei sau barbati] au reprezentat intotdeauna o slujba instituita si autorizata de Insusi Dumnezeu.
3. A fi prooroc este ceva foooaaarte diferit de a fi profesor de religie; aveti mare dreptate. Un/o prooroc/ita are autoritatea de a transmite un cuvant direct de la Dumnezeu, pe cand profesorii/profesoarele predau ce au invatat la scoala.
4. Intotdeauna in istorie, cand un/o prooroc/ita a vorbit, ceilalti au tacut si executat; sau l-au ucis pentru ca nu le placea mesajul, dupa preferinte.
5. Cand Pavel spune ca femeii nu ii da voie sa invete se referea la femeia comuna, care se trezea vorbind aiurea prin adunari. Nu se referea la proorocite, pentru ca el incuraja pe fiecare sa prooroceasca [1 Cor 14:1] iar in biserica existau proorocite. Iar Pavel nu ar fi indraznit sa-i inchida gura lui Dumnezeu atunci cand El doreste sa vorbeasca. Este o diferenta intre darul de proorocie si cel de invatatura. Proorocii nu invata pe altii, ci transmit cuvantul venit direct de la Dumnezeu, in acel moment. Invatatorii invata pe altii ceea ce au inteles din studiul personal.
6. Promisiunea darului de proorocie este mult mai veche decat NT:

"Dar după aceea, vărsa-voi Duhul Meu peste tot trupul, şi fiii şi fiicele voastre vor profeţi, bătrânii voştri visuri vor visa iar tinerii voştri vedenii vor vedea. " Ioil 3:1

7. Avem cazul Deborei, care a condus o armata intreaga la victorie in urma unei revelatii divine. Deci nu s-a rezumat sa transmita cuvantul lui Dumnezeu. Ea a fost o proorocita activa, cu o viziune puternica. De aceea a si ramas sa conduca poporul Israel in timpul vietii ei.

.....si ar mai fi multe de zis.

In concluzie, puteti sa-i imputati alte lucruri doamnei White, dar nu ca a proorocit, fiind femeie.

[tricesimusseptimus]

Domnul AdrianAamz cunoaşte prea bine aceste lucruri, nu avem de-a face cu fitecine, însă suntem pe topicul "despre viclenia sectanţilor" şi na... trebuie într-un fel să ne aducem contribuţia la întărirea convingerilor noastre preconcepute...