[Mihailc]

În prealabil postat de tricesimusseptimus

Desigur dragostea e cea care primează, iar relaţia dintre Lege şi dragoste este evidentă. Legea Decalogului e numită Legea Iubirii, căci ţinta poruncii este dragostea (nu mai dau textele aferente, însă cu siguranţă le cunoşti). Hristos Însuşi spune că cine-L iubeşte păzeşte poruncile Lui, iar dragostea lui Hristos ne strânge (constrânge). Cum îţi poţi manifesta mai evident şi mai plenar dragostea faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele decât respectând cele 10 porunci?

Relaţia dintre Lege şi mântuire am expus-o de nenumărate ori: noi nu suntem mântuiţi pentru că păzim Legea, ci o păzim tocmai pentru că suntem mântuiţi (nimeni nu este exceptat de la posibilitatea mântuirii) şi răspunsul nostru natural la iubirea lui Dumnezeu este păzirea voiei Lui.

Relaţia dintre dragoste şi Lege nu e evidentă deloc. Doar dacă credinţa cuiva se bazează pe hermeneutica unor texte şi nu pe libertatea relaţiei atunci vorbim de contrângere logică deci nu de un răspuns liber la iubirea Domnului pentru fiecare în parte şi pentru Biserica Lui - lucrarea împreună a persoanelor care au primit harul iubirii (darul nemeritat al iubirii). Prin urmare nu poţi să reacţionezi la ieşirea din religie printr-o reintegrare într-un sistem legalist religios. Hristos s-a întrupat pentru a pune capăt sforţărilor omului de a stabili o legătură cu transcendentul prin raportarea la grile de identificare a virtuţiilor individuale. Odată cu apariţia Bisericii în istorie expiră de facto toate religiile lumii, pentru că în Hristos şi în relaţie cu El avem maxima apropiere de care putem fi capabili ca fiinţe răzvrătite şi căzute de la calitatea de fii.
Trices, dacă Domnul îţi redă statutul de fiu, nu poţi să adopţi la infinit o atitudine de sclav (vezi pilda fiului risipitor). Problema ta (şi nu numai a ta) e că nu eşti conştient că intrând în comuniune cu Domnul nu mai ai nevoie de grile de identificare a condiţiei tale de fiu ci să trăieşti şi să lucrezi împreună cu Cel ce te-a zidit şi te iubeşte ca persoană liberă de orice comportament programat, pentru că şi tu şi eu şi orice om de pe pământ e unic şi irepetabil, prin urmare relaţia ta cu El e unică şi irepetabilă. Şi de-aia iubeşti pe cei deopotrivă cu tine pentru că şi ei sunt icoane vii ale Domnului, purtători de chip şi asemănare, unici şi irepetabili. Cu ei împreună participi la viaţa în Domnul, în Biserică, unde, în familia celor înfiiaţi de Domnul, îşi desăvărşesc dragostea întrolaltă şi pentru Domnul, în mod tainic şi unde rezistenţa ego-ului propriu slăbeşte şi lasă loc vieţii şi adevărului Împărăţiei.

În rest, cunoşti şi d-ta ce a răspuns Biserica iudaizanţilor creştini în Faptele Apostolilor cap 15.