[Traditie1]

În prealabil postat de I.Calin

Relatarea cosmogonică a Bibliei care se potrivește cu alte concepții cosmogonice ale Orientului Apropiat (sau corespondențele
dintre povestea lui Adam care a refuzat eternitatea), dacă pentru tine duc la nevaliditatea teoriei în cauză, pentru unii, inclusiv eu, nu face decât să confirme adevărul ei. Înseamnă că acea povestire biblică are mari șanse de a fi reală dat fiind faptul că este pomenită și de alții. Altfel spus, depinde ce vrei să crezi.

Cosmogonia biblică înseamnă asta (trebuia să citeşti linkurile):

The worldview which lies behind the Genesis creation story is that of the common cosmology of the ancient Near East in which Earth was conceived as a flat disk with infinite water both above and below. The dome of the sky was thought to be a solid metal bowl (tin according to the Sumerians, iron for the Egyptians) separating the surrounding water from the habitable world. The stars were embedded in the lower surface of this dome, with gates that allowed the passage of the Sun and Moon back and forth. The flat-disk Earth was seen as a single island-continent surrounded by a circular ocean, of which the known seas—what today is called the Mediterranean Sea, the Persian Gulf, and the Red Sea—were inlets. Beneath the Earth was a fresh-water sea, the source of all fresh-water rivers and wells.

E pur-şi-simplu imaginaţia oamenilor primitivi. Iar miturile nu au legătură cu realitatea. Oamenii creau, ca şi azi, poveşti şi generaţiile următoare ajungeau să creadă în ele. Mitologia grecilor antici de pildă cuprindea tot felul de zeităţi care nu au existat vreodată şamd.

Despre celelalte: Avraam este un personaj relativ recent sau robia din Egipt sau cărțile Pentateuhului lui Moise (nu ar fi fost scrise de către acestea și ar avea autori diferiți, nu ai pomenit tu, dar bănuiesc că asta vroiai să sugerezi) sau Bătălia de la Ierihon sau existența sau nu a cetății Ierihon însăși sau Înțelepciunea lui Solomon sunt toate laolaltă așa cum, probabil, ar mai fi vreo câteva „inadvertențe” găsite de-a lungul timpului, deci sunt împreună niște fapte demonstrate, după cum spui, pe baze documentare, arheologice, metodele cu elementele radioactive (C-14, C-13, uraniu-plumb, potasiu-argon) etc..

Cercetările documentare au dus tocmai la ce ţi-am spus eu. Îţi dau citate de la paginile recomandate anterior:


In the 19th and early 20th centuries, scholars regarded Leviticus as being almost entirely a product of the priestly source (more recent scholarship prefers to refer to a "priestly school" of editors rather than a single priestly source), originating amongst the Aaronid priesthood circa 550–400 BCE; however, the dating of Leviticus is still widely disputed among scholars, and significant schools of thought argue either a pre-exilic, exilic, or post-exilic dating. (exilul e robia babiloniană din secolul 6 î.Hr.).


Eu nu am zis că nu există cetatea Ierihonului ci că ea nu mai exista ca aşezare locuită în secolul 13, la vremea în care evreii ar fi venit din Egipt:

The Canaanite city (Jericho City IV) was destroyed c.1573 BCE according to the carbon dating between 1617 and 1530, but rounded as c.1550 according to the stratigraphical dating.

E adevărat că este menționat „nițel”, aceasta nu înseamnă decât că personalitatea Mântuitorului a fost atât de puternică încât a meritat menționat. În general, evreii nu aveau nici un interes să-l pomenească prea des, asta ar fi însemnat, acordarea unui rol mult prea important Mântuitorului ceea ce contravenea dorinței lor de a-L face uitat pentru posteritate (ce ar fi însemnat, în acest context, pomenirea miracolelor Lui?). Romanii, în schimb, ca orice popor „stăpân” al lumii (vezi, americanii, astăzi), nu-și doreau, de asemenea, o nouă „zeitate” care nu se încadra în panteonul lor.

Cele câteva menţiuni nu sunt contemporane, sunt din a doua jumătate a secolului 1 sau mai târzii şi sunt bazate pe ceea ce grupurile de creştini predicau, deci nu sunt surse istorice reale. Ceea ce aceşti creştini predicau provenea din tradiţia orală, nu din evangheliile care nu apucaseră să fie scrise sau să se răspândească. Iar tradiţia orală era aceea a unui Iisus care nu a făcut minuni, la fel cum îl prezintă şi Pavel care nu menţionează nici o minune, cu excepţia învierii care este un mit apărut în urma sustragerii trupului sau altfel. Minunile au apărut mai târziu, când au fost scrise evangheliile, fiindcă fără ele Iisus ar fi părut un om obişnuit (cum a şi fost de fapt) şi nu ar fi avut putere de convingere.

Tu, în loc să-i pui sub semnul întrebării convingerile, cauţi să ţi le întăreşti căutând tot felul de explicaţii neserioase.

3. Sub aspectul istoricității, a lua legendele biblice ca adevăr e dovadă de înțelepciune și dacă asta înseamnă ignoranță și dovadă de fanatism, mi le asum ca atare. Opiniile cercetătorilor, după cum am spus, sunt relative și susceptibile de interpretare de la o perioadă istorică la alta, sau de la unul la altul, după caz, convingeri, interese, predispoziții etc. Depinde de ce vrei să crezi.

Înţelepciunea presupune să nu crezi orbeşte orice. Afirmaţiile tale dovedesc o gravă confuzie şi lipsă de sens.

Depinde de ce vrei să crezi.

P.S. Alege, totuși, să crezi că "Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu". Nu de alta, dar dovezile noastre logice, de o parte și de alta, sunt "cam tot alea". Dacă mă înțelegi ce vreau să spun.

Credinţa orbească nu are cum să ne conducă la adevăr. Este la fel cu fanatismul ateu: o auto-înşelare. Prin tot ceea ce faci şi spui tu dovedeşti că nu vrei să faci nici un rabat de la învăţătura ortodoxă. La fel se manifestează şi musulmanii şi alţi fanatici. Şi apoi sugerezi cu inocenţă că eşti obiectiv. Eşti un om al extremelor, nu un căutător al adevărului.