Biblia – Cuvantul lui Dumnezeu

[I.Calin]

În prealabil postat de Traditie1

Relatarea cosmogonică a Bibliei care se potrivește cu alte concepții cosmogonice ale Orientului Apropiat (sau corespondențele dintre povestea lui Adam care a refuzat eternitatea), dacă pentru tine duc la nevaliditatea teoriei în cauză, pentru unii, inclusiv eu, nu face decât să confirme adevărul ei. Înseamnă că acea povestire biblică are mari șanse de a fi reală dat fiind faptul că este pomenită și de alții. Altfel spus, depinde ce vrei să crezi.

Despre celelalte: Avraam este un personaj relativ recent sau robia din Egipt sau cărțile Pentateuhului lui Moise (nu ar fi fost scrise de către acestea și ar avea autori diferiți, nu ai pomenit tu, dar bănuiesc că asta vroiai să sugerezi) sau Bătălia de la Ierihon sau existența sau nu a cetății Ierihon însăși sau Înțelepciunea lui Solomon sunt toate laolaltă așa cum, probabil, ar mai fi vreo câteva „inadvertențe” găsite de-a lungul timpului, deci sunt împreună niște fapte demonstrate, după cum spui, pe baze documentare, arheologice, metodele cu elementele radioactive (C-14, C-13, uraniu-plumb, potasiu-argon) etc.. Aș vrea doar să-ți aduc aminte (e imposibil să nu știi) că, indiferent, de metoda științifică de datare avută în vedere, orice procedeu de determinare a erelor și vârstelor geologice / istorice este limitat, relativ, rezultatele fiind ușor contestabile (nu intru în amănunte, s-a mai discutat și pe forum, net-ul este plin de astfel de informații în caz că nu avem la dispoziție cărți pentru documentare). Depinde ce vrei să crezi.

Cântarea Cântărilor are similitudini cu orice poem de dragoste scris vreodată nu numai „cu poezia erotică sumeriană şi egipteană”. Asta dovedește cel mult că dragostea este universală (a fost „implantată” în om după chipul și asemănărea lui Dumnezeu care este Iubire) și modalitățile de exprimare a ei pot fi, uneori, asemănătoare. Cât despre simbolistica acestui poem în creștinism, te las pe tine să cercetezi (mi-ar lua prea mult timp să o expun aici). Depinde ce vrei să crezi.

Că Iisus Hristos este menționat de unii autori romani și evrei, pe mine chiar mă miră. E adevărat că este menționat „nițel”, aceasta nu înseamnă decât că personalitatea Mântuitorului a fost atât de puternică încât a meritat menționat. În general, evreii nu aveau nici un interes să-l pomenească prea des, asta ar fi însemnat, acordarea unui rol mult prea important Mântuitorului ceea ce contravenea dorinței lor de a-L face uitat pentru posteritate (ce ar fi însemnat, în acest context, pomenirea miracolelor Lui?). Romanii, în schimb, ca orice popor „stăpân” al lumii (vezi, americanii, astăzi), nu-și doreau, de asemenea, o nouă „zeitate” care nu se încadra în panteonul lor. Aceeași întrebare: ce ar fi însemnat, în acest context, pomenirea miracolelor Lui la un popor roman care glorifica barbarismul celorlalți și măreția Imperiului Roman? Istoria se scrie de către cei care, la un moment dat, "controlează" destinele acestei lumi. Cum va apărea poporul român într-o carte de istorie contemporană apărută în USA? Ca valori supreme, probabil, că îi vom avea pe Nadia Comăneci și Ilie Năstase, nu pe Nichita Stănescu, nu de alta, dar s-ar putea să-l eclipseze pe Walt Whitman. Te las, totuși, pe tine să-ți imaginezi cum ar arăta un astfel de tratat și cât de veridice și mai ales, complete, ar fi faptele pomenite de acesta. Iarăși, spun, depinde ce vrei să crezi.

În prealabil postat de Traditie1

1. Biblia e o carte filozofică şi morală. E bună ca punct de pornire în căutările noastre ale lui Dumnezeu Cel Viu, dându-ne o idee despre posibilitatea de a-L cunoaşte şi de a ne face plăcuţi prin ascultare.
2. Sub aspectul cunoaşterii mistice, a considera Biblia învăţătura finală reprezintă o închidere faţă de infinitatea lui Dumnezeu.
3. Sub aspectul istoricităţii, a lua legendele biblice ca adevăr e dovadă de ignoranţă faţă de opinia cercetătorilor şi dovadă de fanatism.

1. Biblia nu este o carte filosofică și morală, așa cum un tratat de istorie sau un tratat de etică nu sunt filosofie sau neapărat religie. Dacă Biblia implică și alte judecăți sau reflecții de natură filosofică și morală, este o cu totul altă poveste. La fel cum un roman filosofic nu este un tratat de filosofie sau un film artistic psihologic nu este un documentar pe teme de psihologie, fiindcă atunci, după caz, nu ar mai fi un roman sau nu ar mai fi film documentar.
2. Sub aspectul cunoașterii mistice, Biblia este un reper duhovnicesc necesar în vederea cunoașterii rostului, rolului și căile mântuirii noastre în această lume. Și infinitatea lui Dumnezeu s-a vădit prin lucrurile finite pe care ni le-a oferit spre cunoaștere creierului nostru finit, incapabil să descrie și să înțeleagă infinitatea, dar care poate, datorită Harului lui Dumnezeu, să o perceapă prin cunoașterea mistică.
3. Sub aspectul istoricității, a lua legendele biblice ca adevăr e dovadă de înțelepciune și dacă asta înseamnă ignoranță și dovadă de fanatism, mi le asum ca atare. Opiniile cercetătorilor, după cum am spus, sunt relative și susceptibile de interpretare de la o perioadă istorică la alta, sau de la unul la altul, după caz, convingeri, interese, predispoziții etc. Depinde de ce vrei să crezi.

Doamne ajută!

P.S. Alege, totuși, să crezi că "Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu". Nu de alta, dar dovezile noastre logice, de o parte și de alta, sunt "cam tot alea". Dacă mă înțelegi ce vreau să spun.