[Adriana3]

În prealabil postat de volga

... si pentru Adriana3

In noiembrie 2007, am fost internata in spital pentru operatia de cancer la san. Mi s-a extirpat complet sanul drept (mastectomie radicala modificata tip Pattey). Trecusem printr-o chimioterapie extrem, extrem de grea (de la jumatatea lui august, pana la sfarsitul lui octombrie). Chimioterapia este una dintre cele mai distrugatoare interventii asupra corpului omului. Cu ajutorul lui Dumnezeu (Tatal, Fiul si Sfantul Duh), al Maicii Domnului si al tuturor sfintilor carora m-am rugat, am reusit sa trec prima parte grea a drumului propriei mele cruci, crucea bolii. Crucea (oricare ar fi ea: boala, saracie, mandrie, invidie, desfranare, betie, lacomie, clevetire etc.) se duce usor daca esti in rugaciune cu Dumnezeu. Parintele Sofronie Saharov, (ucenicul Sfantului Siluan Athonitul si duhovnicul printelui Rafail Noica cand era la Manastirea Sfantul Ioan Botezatorul din Essex), spune undeva despre cancer: „ Cancerul se sperie cel mai tare de rugaciune.” Asa este.
La spitalul la care am fost operata, am cunoscut niste doamne (un grup de 6-7 femei, toate in acelasi salon; fusesera diagnosticate cu cancer de col uterin). Toate erau mai tinere decat mine. (Eu am 63 de ani. Dumnezeu m-a mai ingaduit 3 ani dupa ce m-am operat. Mila lui Dumnezeu este mare; noi nu reusim sa-I multumim lui Dumnezeu indeajuns). Aceste femei asteptau sa plece la Institutul Oncologic de la Fundeni, pentru radioterapie. Alta terapie extrem de greu de suportat. Cand au aflat ca trecusem deja prin chimioterapie, au vrut sa vorbeasca cu mine, sa le spun ce se intampla, daca doare, daca le cade parul, daca... daca... cum... M-au impresionat foarte tare. Erau putin speriate, dar erau senine. Se rugau tot timpul la Dumnezeu. Mi-au vorbit despre Dumnezeu. Citeau mai mereu Biblia. Eu le-am vorbit despre Dumnezeu, Mantuitorul Iisus Hristos, Maica Domnului, Sfantul Nectarie, Maicuta Paraschieva, Sfantul Nicolae. Ele erau adventiste. Eu sunt crestin ortodoxa. Ne-am apropiat prin cuvantul lui Dumnezeu. Parca nu stiau mare lucru despre crestinii ortodocsi; nu stiau ca si noi citim Biblia. Ne-am respectat reciproc si cred ca ne-am si inteles recirpoc. Ne unea teama de boala, iubirea de Dumnezeu. Le-am incurajat cat am putut si le-am iubit cat am putut. Si ele m-au iubit.

Sunt convinsa ca intr-o zi, va razbi cuvantul lui Dumnezeu. Trebuie sa vina o zi cand toti oamenii vor avea o singura credinta. „Unirea credintei si impartasirea Sfantului Duh cerand...”

Ziua aceea va veni cand Domnul va reveni pentru Judecata. Insa si in acea zi, oamenii nu o sa vada toti acelasi lucru ci fiecare il va vedea pe Domnul in functie de inima Lui. Daca doi oameni asculta un cuvant, sau se uita la un film, sau sunt martorii unui accident, nu o sa gasesti nici macar doi oameni care sa fi inteles in acelasi mod cele vazute dar iti vor putea spune ca era acelasi cuvant, acelasi film, acelasi accident. Asa si cu credinta, este acelasi Iisus pentru toata lumea insa nu exista nici macar doua persoane care sa il inteleaga in acelasi mod din cap pana in coada. Nici macar apostolii nu l-au inteles in acelasi mod, intelegerea depinde de istoria, cultura si tot ceea ce a trait fiecare in viata lui, de aceea este diferita de la om la om. Si nu este o intelegere mai buna ca alta, ci este o intelegere mai potrivita pentru un suflet si o alta pentru un altul, desi in fond inteleg acelasi lucru dar sub forme diferite. Ca si cum tu ai spune ca Impartasania Ta a fost buna si a vecinului nu pentru ca ai avut o bucata de paine mai mare si mai patrata inmuiata in vin in timp ce vecinul una mai rotunda si mai mica. Si de aici cei doi incepeti polemica despre care bucata a fost cea adevarata. Am dat un exemplu la extrema pentru a intelege ceea ce am vrut sa zic.

Cat despre cancer, sunt medic si cunosc multe in domeniu, inclusiv fazele prin care trece bolnavul de cancer de la negare si pana la acceptare.