Barbatul crestin si ispitele femeii - de data asta

... si pentru Adriana3

In noiembrie 2007, am fost internata in spital pentru operatia de cancer la san. Mi s-a extirpat complet sanul drept (mastectomie radicala modificata tip Pattey). Trecusem printr-o chimioterapie extrem, extrem de grea (de la jumatatea lui august, pana la sfarsitul lui octombrie). Chimioterapia este una dintre cele mai distrugatoare interventii asupra corpului omului. Cu ajutorul lui Dumnezeu (Tatal, Fiul si Sfantul Duh), al Maicii Domnului si al tuturor sfintilor carora m-am rugat, am reusit sa trec prima parte grea a drumului propriei mele cruci, crucea bolii. Crucea (oricare ar fi ea: boala, saracie, mandrie, invidie, desfranare, betie, lacomie, clevetire etc.) se duce usor daca esti in rugaciune cu Dumnezeu. Parintele Sofronie Saharov, (ucenicul Sfantului Siluan Athonitul si duhovnicul printelui Rafail Noica cand era la Manastirea Sfantul Ioan Botezatorul din Essex), spune undeva despre cancer: „ Cancerul se sperie cel mai tare de rugaciune.” Asa este.
La spitalul la care am fost operata, am cunoscut niste doamne (un grup de 6-7 femei, toate in acelasi salon; fusesera diagnosticate cu cancer de col uterin). Toate erau mai tinere decat mine. (Eu am 63 de ani. Dumnezeu m-a mai ingaduit 3 ani dupa ce m-am operat. Mila lui Dumnezeu este mare; noi nu reusim sa-I multumim lui Dumnezeu indeajuns). Aceste femei asteptau sa plece la Institutul Oncologic de la Fundeni, pentru radioterapie. Alta terapie extrem de greu de suportat. Cand au aflat ca trecusem deja prin chimioterapie, au vrut sa vorbeasca cu mine, sa le spun ce se intampla, daca doare, daca le cade parul, daca... daca... cum... M-au impresionat foarte tare. Erau putin speriate, dar erau senine. Se rugau tot timpul la Dumnezeu. Mi-au vorbit despre Dumnezeu. Citeau mai mereu Biblia. Eu le-am vorbit despre Dumnezeu, Mantuitorul Iisus Hristos, Maica Domnului, Sfantul Nectarie, Maicuta Paraschieva, Sfantul Nicolae. Ele erau adventiste. Eu sunt crestin ortodoxa. Ne-am apropiat prin cuvantul lui Dumnezeu. Parca nu stiau mare lucru despre crestinii ortodocsi; nu stiau ca si noi citim Biblia. Ne-am respectat reciproc si cred ca ne-am si inteles recirpoc. Ne unea teama de boala, iubirea de Dumnezeu. Le-am incurajat cat am putut si le-am iubit cat am putut. Si ele m-au iubit.

Sunt convinsa ca intr-o zi, va razbi cuvantul lui Dumnezeu. Trebuie sa vina o zi cand toti oamenii vor avea o singura credinta. „Unirea credintei si impartasirea Sfantului Duh cerand...”