[vsovivi]

În prealabil postat de just_inn33

Ţi-aş putea răspunde, fără să clipesc, NU! Nu sunt pregătit să mor pentru Hristos! Şi asta o spun chiar fără să am vreo armă îndreptată spre mine. Trist, dar adevărat! E greu să vorbeşti despre Hristos cu burta plină. Filmuleţul pe care l-ai postat este pur artistic, aşa cum şi noi suntem, de altfel, "artistici" când vine vorba despre religia în care am fost botezaţi. Asta o spun având convingerea nestrămutată că cine vorbeşte declarativ, niciodată nu simte ceea ce spune. Mă gândeam că toţi membrii acestui forum, care ne contrăm mai de fiecare dată atât de "creştineşte", suntem cei care ne permitem să avem internet acasă (nu mă refer la valoarea în sine a unui abonament ci la inutilitatea de multe ori a unuia) şi să pierdem timpul filosofând despre Dumnezeu în toate cele trei ipostasuri, în vreme ce multe suflete doar de El ştiute trăiesc o viaţă pe care nimeni dintre noi nu ar putea-o suporta. Nu plâng fals pe umerii acestora, dar îi pomenesc la fiecare Sfântă Liturghie în cadrul Proscomidiei. Oare ce ar răspunde unul dintre aceştia (din "crăpăturile pământului")? Sigur ar găsi alte răspunsuri, pentru că ei nu mai trăiesc pentru sine, ci pentru Hristos. Noi NU! Mai putem spera, cel mult, la o trezire în ultima clipă, asemenea tâlharului de pe cruce.
Şi, totuşi, de credem că Hristos lucrează prin oameni, de ce nu ar fi posibil ca ORICINE dintre noi să poată muri pentru El? Martiriul nu este legat doar de consecvenţa în credinţă şi în fapte bune, ci şi de lucrarea lui Dumnezeu în noi şi de ipostaza noastră morală atunci când suntem puşi în faţa unei asemenea alegeri. E foarte mult pentru noi să vorbim DESPRE Dumnezeu, când de fapt ar trebui să vorbim mai mult CU El prin rugăciune.

VĂ ROG DIN SUFLET, UITAŢI-VĂ ACEST FILM: http://www.youtube.com/watch?v=pAFb3BHt1M0 , apoi haideţi să vorbim şi despre condiţia noastră sufletească!




Cu respect, Constantin

Pentru aşa un copil curajos ca noul Evghenie, merită să-i pun o melodie frumoasă... căci în inima lui a avut ecou, a găsit pământ bun şi a adus roadă multă...

Eu sigur m-aş fi lepădat de groază de mii de ori, trebuie să recunosc că sunt slab în credinţă, şi îl mai şi pismuiesc mirându-mă cum de a putut să accepte martiriul un copil, dar bine că mai există pe lume şi fraţi adevăraţi ai Domnului care cred fără umbră de tăgadă până la capătul drumului, că de ispiscariothoţi m-am cam lămurit...

Dar viaţa lui deabea acum începe... abea acum... viaţa în Domnul că moartea în Domnul a plinit-o. Ferice de cei ce mor în Domnul.

Deci vezi că se poate? V-am zis că unii ştiu să dea răspunsul cel bun... şi să-l ţie până la sfârşit... ferice de el... acum ne plânge el pe noi, pe mine, pe unii...