Citat:
În prealabil postat de ioanacluj
De fapt cred ca incerc sa ma impac cu mine. Nu stiu, sunt multe ganduri usor confuze. Dar nu ma indoiesc de faptul ca vreau sa ma marit cu el. Ma doare sufletul ca asta poate insemna ruptura cu parintii mei, dar.................nu pot trai toata viata cu ei .......
|
Nu neaparat, mai ales ca ruptura nu vine din partea ta, ai si tu o varsta ar trebui sa stie sa-ti respecte alegerile.
Din ceea ce spui esti o persoana destul de matura si inteleapta, iar el e un om de treaba.
Poate ca dupa cativa ani in care va vedea ca lucrurile merg cum trebuie, mama ta isi va schimba parerea, mai ales ca din ce spui, e formata din prejudecati si nu are nimic obiectiv de reprosat acelui om.
Nu incerca sa-ti gasesti o scuza in comportamentul altora pentru a sta departe de Biserica, un dumnezeu oarecare, "prietenul imaginar" au multi, de la cei care nu calca prin biserica cu anii pana la cei care ii tocesc treptele, tu trebuie sa cauti credinta asa cum trebuie sa fie ea nu sa ramai doar la exemplele negative din jur.
Si nu te sminti nici pentru duhovnicul mamei tale, sfaturile care le primeste de la el (daca de la el sunt) pot fi in functie de cum i-a prezentat mama ta lucrurile, adica subiectiv.