Ajutor. Mama se opune casatoriei. Nu poate ierta trecutul sotului meu

[ioanacluj]

În prealabil postat de Anna

De ce ai nevoie de acordul mamei? Daca ai constiinta impacata si esti sigura ca faci bine, ce te mai opreste?

Am nevoie de acordul mamei ca principiu. Am fost foarte unite amandoua. Ma doare sufletul sa o vad plangand, dar in acelasi timp sunt sigura de ceea ce fac. Poate ca incerc prea multe. Pana la urma ma voi casatori cu riscul rupturii de mama mea, dar preferam sa nu fie asa.

Am intrebat pe forum pentru a primi si alte pareri decat cele pe care le am eu sau mama mea.

Vroiam sa vad daca, niste persoane religioase, pot sa ma inteleaga sau chiar fac un asa mare pacat incat nu pot fi inteleasa.

Vroiam sa inteleg de unde vine atata inversunare si poate vroiam sa ma apropiu si de ortodoxism prin voi. Intotdeauna am refuzat apropierea de biserica. Asta nu inseamna ca am refuzat apropierea fata de dumnezeu. Eu am avut probabil ghinionul sa intalnesc doar habotnici in aceasta religie. Am intalnit putini oameni care sa cunoasca si sa respecte cu adevarat invataturile bibliei. Cei mai multi pe care i-am intalnit faceau ca mama mea (si dupa cum imi spunea o matusa) " da-mi doamne ceea ce crezi tu ca e bine pentru mine, dar asa cum vreau eu"

De fapt cred ca incerc sa ma impac cu mine. Nu stiu, sunt multe ganduri usor confuze. Dar nu ma indoiesc de faptul ca vreau sa ma marit cu el. Ma doare sufletul ca asta poate insemna ruptura cu parintii mei, dar.................nu pot trai toata viata cu ei .......

[georgeval]

În prealabil postat de ioanacluj

Am nevoie de acordul mamei ca principiu. Am fost foarte unite amandoua. Ma doare sufletul sa o vad plangand, dar in acelasi timp sunt sigura de ceea ce fac. Poate ca incerc prea multe. Pana la urma ma voi casatori cu riscul rupturii de mama mea, dar preferam sa nu fie asa.

Am intrebat pe forum pentru a primi si alte pareri decat cele pe care le am eu sau mama mea.

Vroiam sa vad daca, niste persoane religioase, pot sa ma inteleaga sau chiar fac un asa mare pacat incat nu pot fi inteleasa.

Vroiam sa inteleg de unde vine atata inversunare si poate vroiam sa ma apropiu si de ortodoxism prin voi. Intotdeauna am refuzat apropierea de biserica. Asta nu inseamna ca am refuzat apropierea fata de dumnezeu. Eu am avut probabil ghinionul sa intalnesc doar habotnici in aceasta religie. Am intalnit putini oameni care sa cunoasca si sa respecte cu adevarat invataturile bibliei. Cei mai multi pe care i-am intalnit faceau ca mama mea (si dupa cum imi spunea o matusa) " da-mi doamne ceea ce crezi tu ca e bine pentru mine, dar asa cum vreau eu"

De fapt cred ca incerc sa ma impac cu mine. Nu stiu, sunt multe ganduri usor confuze. Dar nu ma indoiesc de faptul ca vreau sa ma marit cu el. Ma doare sufletul ca asta poate insemna ruptura cu parintii mei, dar.................nu pot trai toata viata cu ei .......

Daca exista iubire este cel mai important. Dincolo de trecut lui nefericit, iubirea poate transforma persoane astfel incat se poate ajunge la o forma de vietuire cum minunat spune Sfantul Apostol Pavel"barbatul necredincios se poate mantui prin femeia credincioasa".

[kouklakys]

Draga Ioana , decizia este numai si numai a ta .
Ca mama , si eu poate as fi impotriva , dar in sufletul meu ...
Copiii au dreptul de a si trai viata lor ...cu bune ,cu rele decizia le apartine ...
Noi ,ca parinti , le putem da sfaturi ...atat. Decizia este doar a lor ! Ce putem face ? Sa le fim alaturi , la bine si la rau ...
Ca si copil , la fel ...ascultam de parinti dar decidem ce vrem noi....
Acum ceva timp si eu am avut o perioada de cativa ani in care parintii mei nu au inteles "calea mea" si au rupt orice fel de relatii....
Acum , cand ma vad in casa parinteasca , au lacrimi in ochi... Baiatul ales de mine a fost , este si va fi "jumatatea mea"... Au inteles ,in sfarsit,ceea ce eu am simtit ...demult...

Dumnezeu sa te ajute !!

[ioanacluj]

În prealabil postat de kouklakys

Draga Ioana , decizia este numai si numai a ta .
Ca mama , si eu poate as fi impotriva , dar in sufletul meu ...
Copiii au dreptul de a si trai viata lor ...cu bune ,cu rele decizia le apartine ...
Noi ,ca parinti , le putem da sfaturi ...atat. Decizia este doar a lor ! Ce putem face ? Sa le fim alaturi , la bine si la rau ...
Ca si copil , la fel ...ascultam de parinti dar decidem ce vrem noi....
Acum ceva timp si eu am avut o perioada de cativa ani in care parintii mei nu au inteles "calea mea" si au rupt orice fel de relatii....
Acum , cand ma vad in casa parinteasca , au lacrimi in ochi... Baiatul ales de mine a fost , este si va fi "jumatatea mea"... Au inteles ,in sfarsit,ceea ce eu am simtit ...demult...

Dumnezeu sa te ajute !!

Multumesc mult!!!!!!!!


Sper sa fie asa.............la asta sper si eu........candva sa inteleaga.

[AlinB]

În prealabil postat de ioanacluj

De fapt cred ca incerc sa ma impac cu mine. Nu stiu, sunt multe ganduri usor confuze. Dar nu ma indoiesc de faptul ca vreau sa ma marit cu el. Ma doare sufletul ca asta poate insemna ruptura cu parintii mei, dar.................nu pot trai toata viata cu ei .......

Nu neaparat, mai ales ca ruptura nu vine din partea ta, ai si tu o varsta ar trebui sa stie sa-ti respecte alegerile.

Din ceea ce spui esti o persoana destul de matura si inteleapta, iar el e un om de treaba.

Poate ca dupa cativa ani in care va vedea ca lucrurile merg cum trebuie, mama ta isi va schimba parerea, mai ales ca din ce spui, e formata din prejudecati si nu are nimic obiectiv de reprosat acelui om.

Nu incerca sa-ti gasesti o scuza in comportamentul altora pentru a sta departe de Biserica, un dumnezeu oarecare, "prietenul imaginar" au multi, de la cei care nu calca prin biserica cu anii pana la cei care ii tocesc treptele, tu trebuie sa cauti credinta asa cum trebuie sa fie ea nu sa ramai doar la exemplele negative din jur.

Si nu te sminti nici pentru duhovnicul mamei tale, sfaturile care le primeste de la el (daca de la el sunt) pot fi in functie de cum i-a prezentat mama ta lucrurile, adica subiectiv.

[ioanacluj]

În prealabil postat de AlinB

Nu neaparat, mai ales ca ruptura nu vine din partea ta, ai si tu o varsta ar trebui sa stie sa-ti respecte alegerile.

Din ceea ce spui esti o persoana destul de matura si inteleapta, iar el e un om de treaba.

Poate ca dupa cativa ani in care va vedea ca lucrurile merg cum trebuie, mama ta isi va schimba parerea, mai ales ca din ce spui, e formata din prejudecati si nu are nimic obiectiv de reprosat acelui om.

Nu incerca sa-ti gasesti o scuza in comportamentul altora pentru a sta departe de Biserica, un dumnezeu oarecare, "prietenul imaginar" au multi, de la cei care nu calca prin biserica cu anii pana la cei care ii tocesc treptele, tu trebuie sa cauti credinta asa cum trebuie sa fie ea nu sa ramai doar la exemplele negative din jur.

Si nu te sminti nici pentru duhovnicul mamei tale, sfaturile care le primeste de la el (daca de la el sunt) pot fi in functie de cum i-a prezentat mama ta lucrurile, adica subiectiv.

Multumesc pentru sfaturi. Nu caut scuze, am trecut de faza asta mai demult. Dupa cum puneam intr-un mesaj cred ca sunt la faza in care am trecut de recunosterea faptelor si a realitatii si am intrat in aceea in care vreau sa fac ceva sa schimb in bine atat comportamentul meu cat si modul meu de a gandi.

Asa ca primesc orice sfat bun si................promit sa incerc sa-l pun i aplicare daca.

Nu pot promite ca voi si reusi. De obicei prefer sa nu promit si sa fac :D