Citat:
În prealabil postat de ladyanda
are 29 de ani tipul si mereu il auzi ca se vaita "nu am bani, nu am aia, nu am aia!" mi se vaita "uite vreau sa fiu faimos sa public desenele mele" si ii spun "publica-le!" dar el asteapta sa stea in casa eventual pe scaun si sa vina la el toti banii, faima...
[...]
Foarte bine nu vrea sa faca asta acum? cand se va decide va fii too late...si la cine va veni sa se vaite? la mine normal "uite , acum nimeni nu ma mai vrea!" si eu ce sa-i spun "cand ti-am spus eu, ai spus ca te oblig, ca te stresez"
Toate trebuiesc facute la timpul lor..daca nu le facem pentru ca nu putem, in cazul lui nu vrem trebuie atunci sa acceptam conditiile ce vor veni...
Ca facand o comparatie...daca o femeie de 70 de ani se hotareste ea atunci sa aibe copii caci pana atunci "mi-e sila, lene, sa mai zburd" la 70 de ani nu mai poate procrea copii (decat in vitro)..
Toate au o limita si un termen...timpul e ca un ceas...ziua de ieri nu o mai poti recupera!
|
Mi se pare frumos si in concordanta cu invatatura crestina sa faci ceva pentru el, dar asta nu implica sa-l perii si sa-l accepti asa cum este, ci sa il determini sa inteleaga ca un asemenea comportament arata ca este un om slab pe care societatea il va elimina. Pare un om care isi gaseste supape pentru a fugi de realitate si responsabilitate. Or tu esti obligata sa-i spui verde in fata ca, daca nu are taria sa-si schimbe modul de viata, se va pierde ca om. Numai tu, ca prietena, esti in masura sa-l ajuti sa mearga la un preot, sa adopte alta conduita, eventual sa urmeze un tratament. Dar asta implica din partea ta rugaciune, realism si intarirea nadejdii in Dumnezeu. Ca persoana sensibila, ai primit un mare dar de a plange impreuna cu cei ce plang, dar este foarte important sa inveti sa-ti canalizezi potentialul afectiv spre ceva bun (= maturizare). Iar iubirea nu inlatura realismul, capacitatea de a vedea o persoana exact asa cum este, fara sa-i atribui trasaturi ori virtuti care nu exista in realitate.