Citat:
În prealabil postat de sophia
Nu vad nimic rau in activitatea sociala a manastirilor. In felul asta nici nu mai sunt asa supusi tentatiei si pacatului, fiind ocupati si trupeste.
Singurul care ma ingrijoreaza este ce se inatmpla totusi cu acesti copii. Mi-e teama ca nu sunt formati pentru lumea de afara, poate chiar convinsi spre manastire, ca nu duc o viata corespunzatoare varstei lor (vesela, cu joaca, sport, cultura). Nu stiu cum este acolo.
Manastirea nu este totusi un loc pentru copii. Ah, un camin pe langa manastire, este altceva. Unde sa aibe jucarii, curte, sala de sport, sa mearga in oras la un teatru, la un concert, etc.
Si la fel ca si in cazul de la Valea Plopului ma intreb de ce nu sunt dati in adoptie. Cum sunt educati, cum sunt formati pentru viata si ce se intampla cu ei dupa ce ajung la majorat? Unde se duc?
Si de unde/cum sunt finantate manastirile pentru activitati sociale?
|
Priveste scenele din prima postare si atunci vei afla "cum este acolo". .. Daca esti "ingrijorata".
Dar ca idee generala: avem in viata un singur scop - mantuirea.
Nu traim nici pt distractii, nici pt sport, teatru, concerte si ce mai enumeri acolo.. Daca un copil ajunge credincios si increzator ca Dumnezeu il tine in viata, ii poarta de grija si ii numara pasii (caci asa este), atunci a invatat esentialul.
Restul sunt detalii fara importanta din perspectiva eternitatii.