Da, este necesară o introspectie, dar nu stiu dacă numai aceasta poate să ajute. Să nu uităm că marii trăitori ai creștinismului nu au fugit niciodată de suferințe. Pentru un creștin a suferi pe lumea aceasta este cel mai de preț mijloc de a dobândi Impărația cerurilor.
1 Petru 2.20-21 "Căci, ce laudă este dacă, pentru greșeală, primiți bătaie întru răbdare? Iar dacă, pentru binele făcut, veți pătimi și veți răbda, aceasta este plăcut lui Dumnezeu. 21.Căci spre aceasta ați fost chemați, că și Hristos a pătimit pentru voi, lăsându-vă pildă, ca să pășiți pe urmele Lui,"
Să nu uităm că și viața sfântului Pavel a însemnat un lung șir de suferințe.
2 Cor.12.9
Și mi-a zis: Îți este de ajuns harul Meu, căci puterea Mea se desăvârșește în slăbiciune. Deci, foarte bucuros, mă voi lăuda mai ales întru slăbiciunile mele, ca să locuiască în mine puterea lui Hristos. 10.De aceea mă bucur în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări pentru Hristos, căci, când sunt slab, atunci sunt tare.
__________________
Singurul scop al vieții e mântuirea sufletului, pregătirea lui pentru a intra în Rai (sf. Calinic)
|