Ce trebuie sa faca crestinul zilelor noastre cand toate merg prost?

[MariS_]

În prealabil postat de mela me

Acasa, la serviciu/scoala, relatiile cu prietenii-toate merg pe dos, s-au adunat parca ca la un semnal, una dupa cealalta, pana cand ai impresia ca nu le mai poti duce si te intrebi doar ce mi se mai poate intampla acum?
Intrebarea care ramane e ce trebuie sa faca crestinul zilelor noastre in astfel de momente? sa se retraga si sa se cerceteze pe sine insusi? fuga nu e solutie, postul si rugaciunea sunt suficiente?

O introspectie e absolut necesara, sa nu cautam raul in afara noastra ci in noi si, desigur, sa cerem ajutor de la Dumnezeu ca sa-l dam afara, dar noi trebuie sa dorim aceasta cu toata taria. Dar aceasta introspectie e bine sa nu se faca doar atunci cand intram in "criza", ci periodic, chiar zilnic nu strica. Seara e cel mai propice timp pentru introspectie. Si sa avem incredere ca vom reusi, cu ajutorul Domnului, sa indreptam situatia.
Har, smerenie si jertfa de sine.

[ovidiu-s]

Da, este necesară o introspectie, dar nu stiu dacă numai aceasta poate să ajute. Să nu uităm că marii trăitori ai creştinismului nu au fugit niciodată de suferinţe. Pentru un creştin a suferi pe lumea aceasta este cel mai de preţ mijloc de a dobândi Impăraţia cerurilor.
1 Petru 2.20-21 "Căci, ce laudă este dacă, pentru greşeală, primiţi bătaie întru răbdare? Iar dacă, pentru binele făcut, veţi pătimi şi veţi răbda, aceasta este plăcut lui Dumnezeu. 21.Căci spre aceasta aţi fost chemaţi, că şi Hristos a pătimit pentru voi, lăsându-vă pildă, ca să păşiţi pe urmele Lui,"

Să nu uităm că şi viaţa sfântului Pavel a însemnat un lung şir de suferinţe.
2 Cor.12.9
Şi mi-a zis: Îţi este de ajuns harul Meu, căci puterea Mea se desăvârşeşte în slăbiciune. Deci, foarte bucuros, mă voi lăuda mai ales întru slăbiciunile mele, ca să locuiască în mine puterea lui Hristos. 10.De aceea mă bucur în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări pentru Hristos, căci, când sunt slab, atunci sunt tare.

În prealabil postat de ovidiu-s

Da, este necesară o introspectie, dar nu stiu dacă numai aceasta poate să ajute. Să nu uităm că marii trăitori ai creştinismului nu au fugit niciodată de suferinţe. Pentru un creştin a suferi pe lumea aceasta este cel mai de preţ mijloc de a dobândi Impăraţia cerurilor.

Sunt suferinte si suferinte..Dupa o introspectie, iti poti da seama ca sufereai din cazua orgoliului sau a invidiei sau a prostiei tale..Elimini aceste neajunsuri, te corectezi si mergi mai departe si observi schimbarile din viata ta..

Sa nu confundam suferintele provocate de noi insine si pe care le putem opri prin corectarea noastra, cu suferintele crucii noastre.

Eu cred ca cel mai de pret mijloc pentru a dobandi Imparatia Cerurilor este INTELEPCIUNEA. Pe asta daca n-o avem, ni se da SUFERINTA! Prin suferinta Dumnezeu obligandu-l pe om sa faca ce n-a vrut de buna voie(adica prin intelepciune) :SA SE INTOARCA CU FATA LA EL!

[Rodica50]

În prealabil postat de mela me

Acasa, la serviciu/scoala, relatiile cu prietenii-toate merg pe dos, s-au adunat parca ca la un semnal, una dupa cealalta, pana cand ai impresia ca nu le mai poti duce si te intrebi doar ce mi se mai poate intampla acum?
Intrebarea care ramane e ce trebuie sa faca crestinul zilelor noastre in astfel de momente? sa se retraga si sa se cerceteze pe sine insusi? fuga nu e solutie, postul si rugaciunea sunt suficiente?

Sa aibă credinţă, nădejde şi dragoste.

[cristiboss56]

În prealabil postat de Rodica50

Sa aibă credinţă, nădejde şi dragoste.

. . . , si vorba Parintelui Cleopa : rabdare , rabdare , rabdare ! Fara rabdare nimic nu dobandim , si totul ni se va parea potrivnic , iar viata un adevarat calvar !

La teorie, m-as pricepe. La fapte mi-e mai greu. De aceea, spun si eu din cele scrise de altii. Parintele Paisie Aghioritul spunea ca e nevoie in primul rand de pocainta. Prea L-am suparat pe Dumnezeu cu pacatele noastre. Sa luptam pentru mantuirea personala, tot Parintele ne sfatuia, pentru ca faptele si purtarea noastra sa constituie predici vii.

Avem nevoie de credinta, nadejde si dragoste. Avem nevoie de post, rugaciune si milostenie. Si mai avem nevoie de smerenie, caci mandria e boala secolului si tare ne mai apropie de cel rau.

Doamne, Iisuse Hristoase, miluieste-ma pe mine, pacatoasa!

[calator prin ploaie]

În prealabil postat de cristiboss56

. . . , si vorba Parintelui Cleopa : rabdare , rabdare , rabdare ! Fara rabdare nimic nu dobandim , si totul ni se va parea potrivnic , iar viata un adevarat calvar !

Cata dreptate ai si aici draga Cristiboss...

În prealabil postat de mela me

Acasa, la serviciu/scoala, relatiile cu prietenii-toate merg pe dos, s-au adunat parca ca la un semnal, una dupa cealalta, pana cand ai impresia ca nu le mai poti duce si te intrebi doar ce mi se mai poate intampla acum?
Intrebarea care ramane e ce trebuie sa faca crestinul zilelor noastre in astfel de momente? sa se retraga si sa se cerceteze pe sine insusi? fuga nu e solutie, postul si rugaciunea sunt suficiente?

Nu se poate sa ne mearga toate prost.Toate odata. Poate ca nu ne merg asa cum am dori. Dar asta nu inseamna ca e prost. Ba, poate fi chiar bine. Nu tot ce nu ne place este ceva rau. Dumnezeu stie bine ce ne este de folos... Si rugaciunea fierbinte, credinta si nadejdea ne limpezeste mintea, ne linisteste sufletul, ne ajuta sa vedem cu alti ochi ce ni se intampla.

[cristiboss56]

În prealabil postat de vintage

Nu se poate sa ne mearga toate prost.Toate odata.

Uite ca se intampla , dovada find cele scrise de Mela ! Nu inseamna ca daca noua nu ni se intampla ceva aidoma , cele scrise nu sunt adevarate ! Avem acest "dar" de a privi cu multa detasare si chiar indiferenta situatile limita ale celor de langa noi . Daca mie nu mi se-ntampla ceva , sau daca mie imi merge bine , asta nu inseamna ca altuia ii merge la fel de bine ! Avand aceste comparatii , intelegandu-le , vom sti sa pretuim la adevarata valoare fiecare clipa a vietii de aici , si mult mai mult de atat , vom sti cu adevarat ce-nseamna : A DARUI !

În prealabil postat de cristiboss56

Uite ca se intampla , dovada find cele scrise de Mela ! Nu inseamna ca daca noua nu ni se intampla ceva aidoma , cele scrise nu sunt adevarate ! Avem acest "dar" de a privi cu multa detasare si chiar indiferenta situatile limita ale celor de langa noi . Daca mie nu mi se-ntampla ceva , sau daca mie imi merge bine , asta nu inseamna ca altuia ii merge la fel de bine ! Avand aceste comparatii , intelegandu-le , vom sti sa pretuim la adevarata valoare fiecare clipa a vietii de aici , si mult mai mult de atat , vom sti cu adevarat ce-nseamna : A DARUI !

Nu am pus la indoiala cele scrise de Mela. Si nici mie nu-mi merge totul bine... Sunt sigura ca ai inteles ce-am vrut sa spun. Cum definesti expresia: imi merge prost? Daca sunt bolnava, este o urmare a pacatului meu si suferinta ce ma macina imi este spre folos duhovnicesc, daca doresc sa o fructific. Ma mantuie, imi platesc astfel pacatul, aici, pe pamant unde-i mult mai usor. Si atunci mai pot sa spun ca-mi merge prost? cand boala cu care m-a milostivit Dumnezeu imi este vindecare de pacat? Pot spune ca imi merge bine? Pai daca am nadejde si credinta, vad limpede ca-mi merge bine...