În prealabil postat de Adriana3

Miha-Anca, eu iti spun ceva concret, faptul ca nici o povestioara din cele scrise in Pateric, Limonariu si vietile sfintilor nu a putut sa ma pacaleasca si sa ma faca sa cred ca ceva care era de la diavol ar fi fost de la Dumnezeu. Acestea sunt fapte, nu mandrie.

Iisus era smerit, si totusi nu avea nimic de invatat, ci stia totul de la Tatal. Si nici diavolul nu l-a putut insela tocmai pentru ca Iisus il cunostea pe Tatal. Iata ca smerenia nu este anulata de faptul de a sti. Si asta pentru simplul fapt ca smerenie nu inseamna sa te declari prost si nestiutor atunci cand stii, ci inseamna exact dimpotriva, sa stii care este vointa Tatalui si sa faci aceasta vointa. Aceasta a fost smerenia lui Iisus si aceasta a fost si smerenia Sfintei Fecioare, sa recunoasca vointa Tatalui Ceresc si sa o faca pe ea. Iar noua ne-a zis Iisus ca daca il vedem pe El, il vedem pe Tatal, daca ascultam ce ne zice El, iata ca stim ce ne cere Tatal iar smerenia este ca apoi sa facem ceea ce Tatal ne cere. Daca insa voi sunteti nestiutori si nici macar nu distingeti lucrarea Tatalui de cea a diavolului, cum atunci puteti fi smeriti, adica cum puteti sa faceti voia Tatalui asa cum a facut-o Iisus? Ortodoxia are multe invataturi gresite despre smerenie si mandrie pentru simplul fapt ca nu iau invataturile de la Iisus ci fiecare invata dupa mintea proprie. Cine insa invata de la Iisus, nu poate sa invete ceva gresit. Singurul lucru de care imi pare rau este ca nu am facut asa de la inceput, as fi evitat tot felul de greseli facute in viata din cauza invataturilor omenesti.