[ALEXANDRU ANASTASIU]

În prealabil postat de Scotland The Brave

Am venit special pentru dvs

Hristos a înviat!
Bucuria mea, îţi mulţumesc că ai revenit pentru mine, dar tonul postării tale şi postările de după tine cam sună a invitaţie la duel - exact ca în filmul numit în română „Nemuritorul” sau cum îi spune în original „Scoţianul”: cine taie capetele la toţi poate în sfârşit... după atâta osteneală… să moară.
Cum ţelul meu nu este să mor, evident că nici nu vreau să tai capete sub ghilotină, dacă aş putea aş tăia câteva coarne şi cozi... mi-ar face plăcere. Dar ghilotina asta de draci este în mâna preoţilor ortodocşi. Noi mirenii nu o avem.
Până una alta mai bine să folosim ghilotina pe post de... unghieră ca să nu ne zgâriem unii pe alţii. După spusa Apostolului:

Gal.5:14. Căci toată Legea se cuprinde într-un singur cuvânt, în acesta: Iubeşte pe aproapele tău ca pe tine însuţi.
Gal.5:15. Iar dacă vă muşcaţi unul pe altul şi vă mâncaţi, vedeţi să nu vă nimiciţi voi între voi.

Dacă reuşeşti să treci peste senzaţia că aş fi folosit vreo ironie sau jignire împotriva ta sau că doresc să demonstrez nu ştiu ce superioritate a mea personală faţă de tine şi doreşti să discutăm (dar nu cu artificiala
politeţe ci cu delicateţea dragostei de adevăr) aştept cu drag trialogul: eu – tu şi Hristos în numele Sfintei Treimi.

Dacă nu… cred că nu ne foloseşte nici mie nici ţie cearta pe cuvinte:

I.Tim.6:3. Iar de învaţă cineva altă învăţătură şi nu se ţine de cuvintele cele sănătoase ale Domnului nostru Iisus Hristos şi de învăţătura cea după dreapta credinţă,
I.Tim.6:4. Acela e un îngâmfat, care nu ştie nimic, suferind de boala discuţiilor şi a certurilor de cuvinte, din care pornesc: ceartă, pizmă, defăimări, bănuieli viclene,

Tonul nu a fost de loc ultimativ sau al unuia care te dispreţuieşte sau îţi dă sfaturi ci doar un strigăt, poate ultim, poate nu, de dragoste pentru a nu te pierde de la aceeaşi masă a dragostei din veşnicie la care m-ai invitat.

Noi (ortodocşii) căutăm să urmăm Sfinţilor Apostoli care credeau că:

I.Tim.1:15. Vrednic de credinţă şi de toată primirea e cuvântul că Iisus Hristos a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoşi, dintre care cel dintâi sunt eu.

Aşadar nu poate omul să mântuiască pe om iar noi trebuie să ne considerăm ca fiind cei mai mari păcătoşi. Dar tocmai pentru a fi iertaţi trebuie să dăm mână de ajutor celor aflaţi în ananghie, fie trupească fie sufletească:

Iac.5:19. Fraţii mei, dacă vreunul va rătăci de la adevăr şi-l va întoarce cineva,
Iac.5:20. Să ştie că cel ce a întors pe păcătos de la rătăcirea căii lui îşi va mântui sufletul din moarte şi va acoperi mulţime de păcate.


De aceea pentru mântuirea mea e nevoie ca să-ţi arăt unde greşeşti nu faţă de mine ci faţă de Hristos iar aceasta nu se poate nici cu explozibil nici cu sabia nici cu ghilotina şi probabil că nici cu unghiera ci numai cu dragostea, dar o dragoste adevărată după cum ne-a poruncit Domnul Hristos:

Matei 18:15 De-ţi va greşi ţie fratele tău, mergi, mustră-l pe el între tine şi el singur. Şi de te va asculta, ai câştigat pe fratele tău.
Matei 18:16 Iar de nu te va asculta, ia cu tine încă unul sau doi, ca din gura a doi sau trei martori să se statornicească tot cuvântul.
Matei 18:17 Şi de nu-i va asculta pe ei, spune-l Bisericii; iar de nu va asculta nici de Biserică, să-ţi fie ţie ca un păgân şi vameş.

Aşadar nu se pune problema comparării între mine şi tine ca două persoane una mântuită şi una păcătoasă ci de raportarea între două credinţe: una adevărată şi mântuitoare pentru că nu e omenească ci dumnezeu-omenească şi alta inventată de oameni în coproducţie cu tatăl minciunii şi pierzătoare pentru oricine deci şi pentru mine dacă merg la ea şi pentru tine dacă nu te desparşi de ea. Dacă eu am scăpat de ea şi te iubesc nu sunt oare dator să-ţi slujesc (nu a porunci, sfătui, dispreţui, da ultimatumuri etc.) şi ţie pentru a veni şi tu la adevăr şi deci la mântuire? Şi nu fac apel la cunoştinţele mele limitate şi supuse greşelii - dacă ai urmărit mai sus discuţia despre adevăr te vei convinge că aşa le consider şi pe ale mele şi pe ale altora – ci la descoperirea lui Dumnezeu prin Sfânta Biserică.


Iar Sfânta Biserică nu este ceva abstract cum susţine credinţa tulbure din 1646 la care ai aderat (fiind şi tu şi votanţii de atunci victime ale tatălui minciunii) ci este atât de concretă precum soţia pentru soţul ei căci este Mireasa şi Trupul lui Hristos:

Ef.5:31. De aceea, va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va alipi de femeia sa şi vor fi amândoi un trup.
Ef.5:32. Taina aceasta mare este; iar eu zic în Hristos şi în Biserică.

Aşadar pentru a fi uniţi între noi şi noi cu Hristos după cum spune Domnul:

Matei 18:20 Că unde sunt doi sau trei, adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor.

Trebuie să împlinim condiţiile de mai jos:

Ef.4:3. Silindu-vă să păziţi unitatea Duhului, întru legătura păcii.
Ef.4:4. Este un trup şi un Duh, precum şi chemaţi aţi fost la o singură nădejde a chemării voastre;
Ef.4:5. Este un Domn, o credinţă, un botez,
Ef.4:6. Un Dumnezeu şi Tatăl tuturor, Care este peste toate şi prin toate şi întru toţi.
Ef.4:7. Iar fiecăruia dintre noi, i s-a dat harul după măsura darului lui Hristos.


Trebuie pentru a fi în pace, în Duhul, să avem:
1. o nădejde a mântuirii (nu tu să speri în rămurelele tăiate şi eu în trunchi ci amândoi în trunchi)
2. un Domn (nu tu să speri într-un Hristos cu un trup împrăştiat deci mincinos - nici tu nu şti pe unde - cum zice capitolul care te-a păcălit pe tine numit 25 şi eu în Sfânta Biserică Ortodoxă ci amândoi să facem parte din Biserica lui Hristos, adică cea Ortodoxă unită prin împărtăşirea foarte concretă cu trupul lui Hristos)
3. o credinţă (nu tu în credinţa votanţilor de la Westminster şi eu în credinţa sinoadelor apostolice şi ecumenice ci amândoi să avem credinţa de sus adică cea ortodoxă)
4. un botez (nu tu o stropitoare cum a inventat grădinarul papei şi eu o întreită afundare cum au botezat Sfinţii Apostoli)
ca să putem lua ca plată amândoi harul mântuirii după măsura darului Mântuitorului.


Lupta noastră nu este eu împotriva ta ci noi oamenii luptăm pe acelaşi front împotriva duhurilor necurate:


Ef.6:12. Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduh.


Nu tu eşti vrăjmaşul meu pe care trebuie să te birui prin cuvinte iscusite ci noi, oamenii, ne luptăm cu duhurile necurate printre care şi cu ceata duhurilor îngâmfării care scornesc erezii şi vrăjitorii. Şi dacă eu azi am primit darul ortodoxiei şi doresc să ţi-l dau şi ţie mâine poate tu, dacă devii ortodox, te rogi pentru mine şi mă ajuţi prin aceasta când voi avea nevoie şi eu ca un om. Şi am câştigat amândoi o prietenie în Hristos.
Vezi dragul meu că nu te dispreţuiesc ci te cinstesc cu adevărat şi cred că, dacă din adâncul inimii, cu sinceritate, mai presus de sângele tău şi ideile tale, vei dori adevărul, vei ajunge ortodox, căci puternic este Dumnezeu. Că o vei face prin mine mă voi bucura, că o vei face prin altul mă voi bucura, că va lucra Dumnezeu minunile lui cele mari direct cu tine voi fi tot plin de bucurie. Nu şti oare că Pr. Rafail Noica, fiul filozofului Constantin Noica, avea mamă protestantă şi se ruga fierbinte, zilnic, cu dragoste de adevăr, dar după înţelesul lui greşit: „Doamne ajută-mă ca niciodată să nu cad în eresul numit… Ortodoxie!!!” şi văzând Dumnezeu atâta dragoste de adevăr l-a luminat şi a ajuns ieromonah… ortodox !!!... ?
Nu doresc nicidecum să ne batem joc unul de altul prin politeţe (pentru că politeţea este un fals în dragoste) ci să ne iubim în adevăr şi de aceea te rog să mă ierţi că special nu folosesc „dumneavoastră” nu că nu v-aş aprecia ca pe un om nobil ci pentru a anula tocmai rigida politeţe.
Ştiu că te dor cele ce ţi le-am scris mai sus mai mult decât dacă te-aş fi jignit personal dar crede-mă că noi suntem chemaţi să ne iubim cu adevărat nu doar să ne prefacem şi dacă eu ştiu, nu prin părere personală (căci eu pot greşi) ci prin Sfânta Biserică cum ne putem mântui nu aş fi cel mai mare duşman al tău dacă te-aş linguşi că te mântuieşti şi tu doar aşa… ca să fiu politicos? Ştiu că nu poţi lua ca atare tot ce spun eu, că o viaţă întreagă aşa ai crezut şi aşa ai lucrat şi ar fi mărturia experienţei mele împotriva experienţei tale ceea ce nu ţine: e om contra om. De aceea te chem [ca să fie un dialog real şi nu o discuţie englezească (desigur extrem de politicoasă, dar care nu spune nimic decât eventual un fin, fad umor englezesc)] să ne traduci nouă credinţa catedralei de vest punct cu punct şi eu să-ţi arăt unde contrazice aceasta Sfânta Scriptură. Dacă vei face aşa vei vedea că nu am nimic cu tine personal şi (nu te chem la ceva al meu personal ca şi cum tu ai fi rău şi eu bun ci doresc să te convingi tu singur) că te chem cu Sfânta Scriptură (eu neînsemnat fiind dar dorind să te ajut) la tinele tău cel bun după care tânjeşti.
Adică să te duc la Hristos căci Ortodoxia oricum am numi-o: dreapta credinţa, dreapta slăvire, credinţa Bisericii, Credinţa Apostolică, Adevărul – Hristos este de fapt firea adevărată a lucrurilor, (ceea ce nu este alterat în ele) şi deci şi firea adevărată a ta.
Şi dacă vei vrea, la sfârşit, îţi voi poveşti ce a simţit un prieten de-al meu, englez din neam în neam, care a fost anglican şi a căutat cu ardoare adevărul şi, prin mila lui Dumnezeu, a ajuns să se convingă cu toată fiinţa sa despre Ortodoxie şi la al cărui Sfânt Botez în Ortodoxie am avut cinstea să fac parte ca delegat cu catehizarea.