Citat:
În prealabil postat de ioan cezar
Tulburatoare analiza, amara...
Si imi vine in minte o faza dintr-un film cu un saxofonist celebru, un negru batrin, care poarta la final urmatorul dialog cu discipolul sau cel mai drag (un tanar muzician alb):
- Mai am putin de trait..., cred ca ne vedem pentru ultima data..., plec si am un singur regret: ca in lumea noastra nu am primit ceea ce aveam nevoie cel mai mult.
- Dar ce ti-a lipsit? il intreaba tanarul.
- Just a little kindness... Just a little kindness...
Si filmul se incheie aici.
Desigur, daca ar fi fost un batrin imbunatatit, un filocalic, nu ar mai fi afirmat acest dureros adevar despre lume, ci ar fi spus ca Sfantul Serafim de Sarov: "dobindeste pacea si vei mantui mii de suflete in jurul tau". Dar muzicianul era un om din lume, ca noi...
Cred ca in Ortodoxie corectitudinea si bunatatea se presupun reciproc si nu sunt in competitie. Problema "sau bunatate sau corectitudine" e o falsa problema. O ispita.
Altfel spus, bunatatea si corectitudinea imi par doua aripi ale aceluiasi zbor. Curentii de aer te obliga uneori sa bati mai tare dintr-o aripa sau alta...
(Atentie la vanator!...:)
|
Ma bucura optimismul tau, Cezar, si bine ar fi sa fie asa, dar eu am citit ca acum 2000 de ani in numele corectitudinii adevarului a fost omorat chiar Adevarul ... si Bunatatea ... si Iubirea. Si mai stiu ca ceea ce s-a intamplat se va mai intampla!
Har, smerenie si jertfa de sine.