A arunca vina unii pe altii!

În prealabil postat de MariS_

La anii mei imi permit sa spun ca am vazut oameni ce dau vina pe altii si oameni care iau si vina altora asupra lor. Am adancit un pic problema si am constatat ca cei din prima categorie au ca si scop sa fie "corecti", iar cei din a doua categorie vor sa fie "buni". Dar, ceea ce m-a ingrijorat si intristat este ca cei din prima categorie prolifereaza, iar indarjirea lor creste, pe cand ceilalti se tot imputineaza si sunt tot mai marginalizati, etichetati ca iubiristi sau ecumenisti sau mai stiu eu cum. Si nu e vorba doar despre o confesiune sau alta, ci de toate confesiunile. Peste tot "corectitudinea" e in floare si se alimenteaza reciproc, adica cei "corecti" dintr-o anumita confesiune prin atitudinea lor ii imping la aceeasi sau mai mare "corectitudine" pe cei din cealalta tabara si tot asa. Etichetele, epitetele, ironiile si jignirile curg garla intre aceste categorii de crestini. Locul lui The Best din societatea laica e luat aici de The Only One. The Only One spune "NUMAI noi detinem tot Adevarul, tot Harul si numai noi ne matuim". In numele acestui TOO se duce o lupta acerba, o concurenta neloiala, cu incercari de racolari, de a fura oile altora, de denigrari si chiar de proliferari a unor false minuni doar de dragul de a adeveri teoria TOO. Minciuna patrunde pe poarta bunei intentii de-a aduce "oile ratacite" la "dreapta credinta", care e una singura si care e numai si numai la noi, si odata cu minciuna patrunde si ura. Ura fragmenteaza si rupe unitatea crestina, o indreapta spre formalism si ritualism in defavoarea unei adevarate slujiri a aproapelui. Aproapele nu mai conteaza in ecuatia mantuirii, tot ce conteaza e corectitudinea inchinarii si corectitudinea cunoasterii. Nu te incadrezi la corectitudine, nu te mantuiesti. Nu numai ca nu te mantuiesti dar nu esti numit nici crestin, degeaba spui tu ca-L iubesti pe Hristos, degeaba spui ca-L urmezi, ai picat la testul de corectitudine? vii la toamna.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Tulburatoare analiza, amara...
Si imi vine in minte o faza dintr-un film cu un saxofonist celebru, un negru batrin, care poarta la final urmatorul dialog cu discipolul sau cel mai drag (un tanar muzician alb):
- Mai am putin de trait..., cred ca ne vedem pentru ultima data..., plec si am un singur regret: ca in lumea noastra nu am primit ceea ce aveam nevoie cel mai mult.
- Dar ce ti-a lipsit? il intreaba tanarul.
- Just a little kindness... Just a little kindness...
Si filmul se incheie aici.
Desigur, daca ar fi fost un batrin imbunatatit, un filocalic, nu ar mai fi afirmat acest dureros adevar despre lume, ci ar fi spus ca Sfantul Serafim de Sarov: "dobindeste pacea si vei mantui mii de suflete in jurul tau". Dar muzicianul era un om din lume, ca noi...
Cred ca in Ortodoxie corectitudinea si bunatatea se presupun reciproc si nu sunt in competitie. Problema "sau bunatate sau corectitudine" e o falsa problema. O ispita.
Altfel spus, bunatatea si corectitudinea imi par doua aripi ale aceluiasi zbor. Curentii de aer te obliga uneori sa bati mai tare dintr-o aripa sau alta...
(Atentie la vanator!...:)