Citat:
În prealabil postat de Miha-anca
Parerea mea este, ca placerea este doar o ispita, pe care Dumnezeu a curatit-o prin Sf. Taina a Cununiei, ca omul sa fie sfintit; in afara Tainei ramane totusi pacat. Prin acceptarea placerii de catre Protoparinti toata specia a cazut in pacat, pacat care se plateste cu moartea, fizica si spirituala. Prin sacrificiul Mantuitorului, noi am scapat de moartea spirituala, dar suntem datori cu moartea fizica, datorita corpului de piele pe care Dumnezeu l-a facut lui Adam si Eva inainte de a-i goni din rai.
Se tot aduce vesnicul argument ca unirea fizica duce la inmultirea oamenilor pe pamant. Este adevarat; dar omul nu mai e de multa vreme preocupat doar de acest aspect, ci cauta in primul rand placerea pe care actul il presupune. Cu cat omul aduna mai multe pacate, cu atat este mai stapanit de placerea de tot felul: fie ca e vorba de mancare, sau de a poseda mai multi bani, sau de relatii sexuale tot mai performante, etc.
|
Eu inteleg ca Dumnezeu, prin Taina Casatoriei, ii ridica pe miri din sfera naturii, a "bios"-ului, in cea a harului, a Vietii. Ii ridica mai presus de fire, ii face dumnezei. Prin aceasta mare Taina, cei doi nu se limiteaza la unirea dintre ei, ci merg mai departe, la unirea pe care primii oameni au refuzat-o: la cea cu Dumnezeu.
N-as spune ca placerea e rea; mai degraba e rea inecarea in placere, dorinta de a o dobandi cu orice chip, "sclavia" placerii. Nu poate fi negat faptul ca placerea poate aduce inrobirea omului, ca poate deveni o ispita. Insa nu e rea in sine, ci
are o trasatura pozitiva.
Dorinta sexuala tine de starea noastra cazuta; a devenit fireasca, odata cu primirea hainelor de piele,ce a urmat caderii in pacat ("Ai biruit firea", spunea Sfantul Ioan Gura de Aur, referindu-se la cel ce isi pastreaza fecioria).
Dorinta sexuala este un
afect, asa cum e foamea, setea etc. Si cunoastem ca afectele sunt necesare in vederea supravietirii, a amanarii mortii bilogice.
Placerea ramane si in cadrul casatoriei, nu e "extirpata". Dar sotii sunt ridicati deasupra ei, nu se limiteaza la aceasta, nu o cauta in mod exclusiv. De aceea sunt binevenite perioadele de abstinenta (din perioada postului, de exemplu). Cei casatoriti inteleg ca mai presus de bucuria intalnirii lor intime, sta fericirea unirii cu Dumnezeu, indumnezeirea lor.