Citat:
În prealabil postat de Scotland The Brave
Parintele Galeriu (RIP),din ce stiu,si-a daruit odata incaltamintea unui cersetor si s-a dus descult acasa.In 1990, s-a trezit cu hotii in casa. Nu s-a pierdut cu firea si nici nu i-a infruntat. A zis doar atat: "Iubitii mei, luati tot ce vreti, ca de asta ati venit, si poate ca aveti nevoie". Dupa un moment de uluiala, cei doi talhari nu numai ca au rascolit camera dupa bani si lucruri de valoare, dar l-au batut crunt pe parintele, cu pumnii si cu picioarele, pana au obosit. Cateva zile mai tarziu, cand hotii au fost prinsi, parintele i-a privit in ochi si a refuzat sa dea declaratie impotriva lor - renuntand de bunavoie si la lucrurile furate. A iertat daruind. Dar el era Parintele Galeriu.
|
Întâmplarea e adevărată, pe pr Galeriu l-am cunoscut bine și l-am frecventat. A fost rău bătut atunci.
O întâmplare încă și mai tristă s-a petrecut, însă, cu preotul care îmi era atunci paroh, la o zvârlitură de băț de biserica Silvestru, unde slujea pr Galeriu. E vorba de pr. Daia, de la parohia Popa Chițu. Pr Daia îmbătrânise aproape de când era paroh la noi. Număra liturghiile și se ruga ca Dumnezeu să-l țină să-i slujească la zece mii de liturghii.
Într-o zi de iarnă, părintele a fost tâlhărit de hoți în plină stradă. L-au bătut bestial, până l-au lăsat zăcând în zăpadă, pe marginea drumului. Partea cu adevărat tristă e că, ore întregi, enoriașii lui, recunoscându-l, se distrau zicând "hehe ! S-a îmbătat popa ! Ia uite cum zace de beat ce e !" Și era un om pe care nimeni nu îl văzuse beat. Și vorbea, în fiecare an, despre pilda samariteanului milostiv, de fiecare dată auditoriul părând convins. Cei care îl recunoșteau pe părintele zăcând în zăpadă și treceau pe lângă el emițând judecăți prezumpțioase erau din aceia care auziseră predica aceasta, poate de multe ori.
Nimic nu am învățat, de aproape 2000 de ani. De la "Osana, Fiule al lui David" la "Răstigniți-l !, Răstigniți-l" au trecut numai cinci zile, așa de scurtă memorie avem.