Milostenia catre cersatori

În prealabil postat de o nestiutoare_

Din cate stiu eu, ca si crestini, avem datoria sa ii gazduim pe cei care nu au unde sta.(De exemplu -nu s-a itamplat asa ceva in realitate- m-am intalnit cu un necajit care doarme pe banca si il tin peste noapte in casa mea.)
Nimeni nu ne obliga sa procedam in felul acesta, sa oferim un pat si o masa calda celui care nu le are, insa...

Voi asa ati facut pana acum?
Sunt unii oameni ce nu cer pomana, desi sunt necajiti si supravietuiesc din Dumnezeu stie ce, ii vedem stand prin parcuri sau prin apropierea containarelor.
I-ati gazdui(t)?

PS: E un lucru pe care ma gandesc de ceva timp sa-l lansez pe forum...si nu vreau sa iau pe nimeni la rost, ci doar sa va cunosc opinia.

Doamne, ajuta!

O familie de norvegieni gazduit un om al strazii de origine romana.Povestea o puteti citi aici . Nu este o garantie ca toti de se vor comporta asa,mai ales cei care apeleaza la droguri sau alcool,astfel incat putina precutie nu strica.Gesturi de milostenie,cum puneti dvs ortodocsii,se pot face oricand si desi poate nu vor schimba mult sa stiti ca pot conta enorm.Este un paradox aparent.

Parintele Galeriu (RIP),din ce stiu,si-a daruit odata incaltamintea unui cersetor si s-a dus descult acasa.In 1990, s-a trezit cu hotii in casa. Nu s-a pierdut cu firea si nici nu i-a infruntat. A zis doar atat: "Iubitii mei, luati tot ce vreti, ca de asta ati venit, si poate ca aveti nevoie". Dupa un moment de uluiala, cei doi talhari nu numai ca au rascolit camera dupa bani si lucruri de valoare, dar l-au batut crunt pe parintele, cu pumnii si cu picioarele, pana au obosit. Cateva zile mai tarziu, cand hotii au fost prinsi, parintele i-a privit in ochi si a refuzat sa dea declaratie impotriva lor - renuntand de bunavoie si la lucrurile furate. A iertat daruind. Dar el era Parintele Galeriu.

Fiecare poate ajuta cu ceva,dupa puteri si din inima.Conteza sa o faci cand ai ocazia.Pentru un om al strazii azi poate ramine doar azi.Maine s-ar putea sa fie prea tarziu.Este groaznic sa ingheti intre ziare,sa nu ai pe cineva care sa te gazduiasca,sa mori de foame si de boli,sa fii dispretuit si murdar.Pentru ei orice gest din partea dvs,a tuturor,conteaza enorm mai ales cand autoritatile ii abandoneza efectiv.Cine stie cum au ajuns in aceea situatie.Doamne ajuta.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Scotland The Brave

Parintele Galeriu (RIP),din ce stiu,si-a daruit odata incaltamintea unui cersetor si s-a dus descult acasa.In 1990, s-a trezit cu hotii in casa. Nu s-a pierdut cu firea si nici nu i-a infruntat. A zis doar atat: "Iubitii mei, luati tot ce vreti, ca de asta ati venit, si poate ca aveti nevoie". Dupa un moment de uluiala, cei doi talhari nu numai ca au rascolit camera dupa bani si lucruri de valoare, dar l-au batut crunt pe parintele, cu pumnii si cu picioarele, pana au obosit. Cateva zile mai tarziu, cand hotii au fost prinsi, parintele i-a privit in ochi si a refuzat sa dea declaratie impotriva lor - renuntand de bunavoie si la lucrurile furate. A iertat daruind. Dar el era Parintele Galeriu.

Întâmplarea e adevărată, pe pr Galeriu l-am cunoscut bine şi l-am frecventat. A fost rău bătut atunci.
O întâmplare încă şi mai tristă s-a petrecut, însă, cu preotul care îmi era atunci paroh, la o zvârlitură de băţ de biserica Silvestru, unde slujea pr Galeriu. E vorba de pr. Daia, de la parohia Popa Chiţu. Pr Daia îmbătrânise aproape de când era paroh la noi. Număra liturghiile şi se ruga ca Dumnezeu să-l ţină să-i slujească la zece mii de liturghii.
Într-o zi de iarnă, părintele a fost tâlhărit de hoţi în plină stradă. L-au bătut bestial, până l-au lăsat zăcând în zăpadă, pe marginea drumului. Partea cu adevărat tristă e că, ore întregi, enoriaşii lui, recunoscându-l, se distrau zicând "hehe ! S-a îmbătat popa ! Ia uite cum zace de beat ce e !" Şi era un om pe care nimeni nu îl văzuse beat. Şi vorbea, în fiecare an, despre pilda samariteanului milostiv, de fiecare dată auditoriul părând convins. Cei care îl recunoşteau pe părintele zăcând în zăpadă şi treceau pe lângă el emiţând judecăţi prezumpţioase erau din aceia care auziseră predica aceasta, poate de multe ori.

Nimic nu am învăţat, de aproape 2000 de ani. De la "Osana, Fiule al lui David" la "Răstigniţi-l !, Răstigniţi-l" au trecut numai cinci zile, aşa de scurtă memorie avem.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Întâmplarea e adevărată, pe pr Galeriu l-am cunoscut bine şi l-am frecventat. A fost rău bătut atunci.
O întâmplare încă şi mai tristă s-a petrecut, însă, cu preotul care îmi era atunci paroh, la o zvârlitură de băţ de biserica Silvestru, unde slujea pr Galeriu. E vorba de pr. Daia, de la parohia Popa Chiţu. Pr Daia îmbătrânise aproape de când era paroh la noi. Număra liturghiile şi se ruga ca Dumnezeu să-l ţină să-i slujească la zece mii de liturghii.
Într-o zi de iarnă, părintele a fost tâlhărit de hoţi în plină stradă. L-au bătut bestial, până l-au lăsat zăcând în zăpadă, pe marginea drumului. Partea cu adevărat tristă e că, ore întregi, enoriaşii lui, recunoscându-l, se distrau zicând "hehe ! S-a îmbătat popa ! Ia uite cum zace de beat ce e !" Şi era un om pe care nimeni nu îl văzuse beat. Şi vorbea, în fiecare an, despre pilda samariteanului milostiv, de fiecare dată auditoriul părând convins. Cei care îl recunoşteau pe părintele zăcând în zăpadă şi treceau pe lângă el emiţând judecăţi prezumpţioase erau din aceia care auziseră predica aceasta, poate de multe ori.

Nimic nu am învăţat, de aproape 2000 de ani. De la "Osana, Fiule al lui David" la "Răstigniţi-l !, Răstigniţi-l" au trecut numai cinci zile, aşa de scurtă memorie avem.

Si pana la urma l-a ajutat cineva?

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de o nestiutoare_

Si pana la urma l-a ajutat cineva?

Nu mai îmi amintesc. În orice caz, a suferit o pneumonie din care şi-a revenit foarte greu. Un timp, nici nu a putut sluji, slăbise mult. A fost "reactivat" vreo două luni un preot bătrân, care ieşise la pensie de mult, şi a ţinut slujba în locul sfinţiei sale.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Întâmplarea e adevărată, pe pr Galeriu l-am cunoscut bine şi l-am frecventat. A fost rău bătut atunci.
O întâmplare încă şi mai tristă s-a petrecut, însă, cu preotul care îmi era atunci paroh, la o zvârlitură de băţ de biserica Silvestru, unde slujea pr Galeriu. E vorba de pr. Daia, de la parohia Popa Chiţu. Pr Daia îmbătrânise aproape de când era paroh la noi. Număra liturghiile şi se ruga ca Dumnezeu să-l ţină să-i slujească la zece mii de liturghii.
Într-o zi de iarnă, părintele a fost tâlhărit de hoţi în plină stradă. L-au bătut bestial, până l-au lăsat zăcând în zăpadă, pe marginea drumului. Partea cu adevărat tristă e că, ore întregi, enoriaşii lui, recunoscându-l, se distrau zicând "hehe ! S-a îmbătat popa ! Ia uite cum zace de beat ce e !" Şi era un om pe care nimeni nu îl văzuse beat. Şi vorbea, în fiecare an, despre pilda samariteanului milostiv, de fiecare dată auditoriul părând convins. Cei care îl recunoşteau pe părintele zăcând în zăpadă şi treceau pe lângă el emiţând judecăţi prezumpţioase erau din aceia care auziseră predica aceasta, poate de multe ori.

Nimic nu am învăţat, de aproape 2000 de ani. De la "Osana, Fiule al lui David" la "Răstigniţi-l !, Răstigniţi-l" au trecut numai cinci zile, aşa de scurtă memorie avem.

Stiu bine zona.La fel de bine stiu si Scoala Generala nr.23 Sf Silvestru.Si Biserica unde tinea slujbele Parintele Galeriu.Un om ales de Dumnezeu.Am vazut multe episoade si bune si mai putin bune,in care au fost implicati preoti/pastori.Cele bune mi-au servit de exemplu.Pe celelalte le las in paza Celui de Sus,stie EL mai bine.Asa este,nu am invatat prea multe si nu ne-am schimbat prea mult.Dar vom afla toti,intr-o zi,ce meritam pentru tot ce am facut fiecare.Cel de Sus sa ne aiba-n paza Sa.

În prealabil postat de Scotland The Brave

O familie de norvegieni gazduit un om al strazii de origine romana.Povestea o puteti citi aici . Doamne ajuta.

Foarte frumoasa povestea!:)
Multumim, draga Scotland.

În prealabil postat de o nestiutoare_

Foarte frumoasa povestea!:)
Multumim, draga Scotland.

Cateodata ce din din urma(in mintea noastra)pot fi cei dintai(in fapte) nu? :) Ma bucur daca v-a placut.Cel de Sus sa va aiba-n paza Sa.

Ma socheaza propaganda facuta aici cersetoriei... si nu! Nu ma gandesc ca i-am dat lui Isus ce am dat! Lumea e plina de cersetori profesionisti si-i imbogatim pe cei din mafie. Minoritalele cu copii mici in brate incep sa te blesteme daca n-ai bani sa le dai. Daca vrei sa dai pomana mergi la biserica sa pui un banut in cutia milei ca e sigur si e primit.

[Yasmina]

În prealabil postat de LaReine

Ma socheaza propaganda facuta aici cersetoriei... si nu! Nu ma gandesc ca i-am dat lui Isus ce am dat! Lumea e plina de cersetori profesionisti si-i imbogatim pe cei din mafie. Minoritalele cu copii mici in brate incep sa te blesteme daca n-ai bani sa le dai. Daca vrei sa dai pomana mergi la biserica sa pui un banut in cutia milei ca e sigur si e primit.

Nu este propaganda facuta cersetoriei...
Escroci si hoti vor exista intotdeauna care sa profite de dragostea de milostenie a unora.Nu inseamna ca nu mai exista oameni nevoiasi si ca toti se prefac.
Care pacat este mai mare,sa dai si sa fi inselat de aparente sau sa nu dai deloc?De unde sti ca ai rationat bine?Daca ai refuzat sa ajuti chiar un om care va flamanzi din cauza ta?

[Yasmina]

Anul trecut m-i s-a intamplat un caz destul de bizar,in America...
Abia ce ma mutasem cu casa,in California...imi cautam de lucru aproape in fiecare zi si chiar daca nu aveam treaba prin oras,imi faceam de treaba pe afara,caci statul de una singura in casa ma inebuneste de fel...
Pt ca faceam economie la benzina,umblam cu autobuzul local care costa numai $1 calatoria;intr-o zi in timp ce asteptam autobuzul am constatat ca nu aveam deloc $1 pt calatorie,nu aveam decat cardurile...am intrat disperata prin toate magazinele,incercand sa cumpar ceva si astfel sa cer si bani cash de pe urma tranzactiei,insa nimeni de acolo nu avea POS machine(eram disperata ca era ultima cursa).Satula de intrat in atatea magazine,fara niciun rezultat,am intrat fara speranta si in ultimul-aici ,patronul intelegand ca esentialul,ca nu pot calatori fara aceasta suma,mi-a oferit $1 din borcanul lui cu bacsis.
Am simtit o mare usurare,si am multumit cerului ca am scapat si din asta...

In zilele urmatoare,i-am inapoiat omului banii cu multumirile de rigoare apoi am luat o cafea si m-am asezat la o masa cu un ziar sa vad ce joburi noi mai sunt pe piata...cand m-a trezit o voce clara,cu o intrebare foarte smerita:"aveti cumva un dolar?"
Am ridicat capul si am vazut o batrana cam bizara la masa alaturata,care nu avea aerul natural al vreunui cersetor ci era mai sfioasa,mai smerita...am lasat capul in ziar neinteresata,cand...
m-a contrariat faptul ca desi venise in dreptul fiecarei mese sa ceara acel dolar,in dreptul mesei mele nu s-a oprit desi ii era in drum...atunci iar am inceput s-o studiez.
Nimeni nu i-a dat nimic in locul acela,iar eu duceam o lupta cu ratiunea,sa-i dau ,sa nu-i dau...(aveam numai $1 care-mi era necesar calatoriei,din nou).
In mod surprinzator,in timp ce eu ma chinuiam cu rationamentele,batrana s-a oprit langa usa studiind un pliant,ceea ce eu am tradus ca o asteptare a deciderii mele...in momentul in care a iesit pe usa,eu m-am decis sa o urmez(ma plesnise amintirea situatiei in care eu fusesem ajutata cu acelasi $ in acelasi loc,doar cu putin timp in urma).
Doar ce mi-am luat cafeaua,am impaturit ziarul si am iesit dupa dansa...nu era deloc afara!!!Am cautat,am inconjurat locul,nimic!

Intamplarea m-a bulversat si mai mult cu finalul neastepatat,deoarece am ramas cu tristetea cu nu i-am dat,am venit acasa ca cineva care a pierdut un examen important...