Citat:
În prealabil postat de Tangun
Nevoia religiosilor este de a avea un opozant. Ai nevoie de opozitie ca altfel ce altceva ti-ar consolida sentimentul de sine? Acest sentiment fals de sine este consolidat la dogmatici atunci cand interactioneaza cu un opozant. De aceea exista "asociatia de crestini, sau forumul crestinilor", pentru a scoate si ultima picatura si a consolida falsul sentiment de sine, adica cine sunt ei insisi fata de cine sunt ceilalti. Daca ceilalti nu ar mai exista, atunci sinele fals s-ar diminua si ar fi foarte dureros pentru ei.
Cine a cunoscut vreodata un budist? Cat de mult muncesc ei sa isi transforme interiorul si sa infaptuiasca cuvantul lui Hristos (e acelasi lucru) si cat de puturosi sunt preotii ortodocsi. De fapt acest lucru ar trebui sa scrie pe toti religiosii: mandrii in exterior si puturosi in interior. Nu e adevarat ca cei religiosi nu inteleg adevarul despre sine, ci adevarul este ca ei sunt puturosi cu adevarat. Ultima lor speranta catre mantuire devine atunci infiintarea unei asociatii a lor, comunitati, forum etc in care sa isi traisca falsul sentiment de identitate.
|
Nu toti oameni se aduna pentru ca au nevoie de un opozant si prin asta isi intaresc sentimentul de sine. Ar fi valabila ipoteza si pentru budisti, pentru ca si ei traiesc in comunitati. O comunitate se creaza atunci cind anumiti oameni impartasesc valori comune.
Dumneavoastra comparati niste calugari budisti cu niste preoti pacatosi. Daca tot faceti comparatii, faceti-le pentru aceleasi categorii de oameni. Macar comparati calugari cu calugari. Referitor la budisti, primul lucru pe care il remarc, este ca budistii au un model, pe Budha, care s-a inecat cu un bol de orez si era chiar obez (deci nu se poate pune problema ca era ascet si chiar ne-am putea gindi ca era putin vicios). In al doi-lea rind, tinta budismului e ca individul sa se "integreze in absolut", sau sa intre in nirvana (cind nu se mai reincarneaza). Deci accentul este pus pe individ si numai pe individ. Pe de alta parte, multi din sfintii nostri au fost cuprinsi de focul dragostei si staruiau in rugaciuni sau caritate pentru aproapele. Pentru ca este imposibil sa-L cunosti pe Isus Cristos si sa nu-ti doresti sa-l faci cunoscut si altora. Iar daca nu puteau cu cuvintul, pentru ca nu aveau talent sau traiau in minastire, puteau sigur cu rugaciunea staruitoare. Deci crestinismul este o religie a iubirii, generoasa.
Acum e adevarat, sintu unii preoti lenesi (ca de altfel si crestini lenesi) si sint unii budisti foarte evoluati. Dar a face comparatie intre ei este ca si cum am compara un repetent de la clasa 1-A cu un premiant de la clasa a 1-a B. Insa invatatorul uneia din clase e Isus Cristos, iar al celeilate clase e Budha. Totusi, nu-i putem compara. Dumneavoastra sinteti sedus de calugarii budisti si va imaginati ca budistii sint intr-un anumit fel, datorita religiei lor;pe linga acei calugari traiesc insa si largi populatii de oameni, ii puteti analiza si pe ei, ca sa va faceti o imagine completa. Iar daca veti citi viata vreunui sfint, veti vedea cit de mult lucrau ei sa-si transforme interiorul si sa infaptuiasca voia Domnului. Deci a lucra cu noi insine nu tine de religie. Tine de noi. Iar a ne uita si a analiza pacatel ealtora tine de dorinta de a spune "ce pacatos e celalt", "ce gresit procedeaza celalat"-si astfel creste respectul nostru de sine.