Ca sa ne lamurim: daca statul considera ca o anumita fapta este infractiune sau delict, tot statul ia masurile de rigoare, prin institutiile sale abilitate: politie, justitie.
Este treaba statului sa asigure confortul si siguranta sociala a cetatenilor sai.
Treaba Bisericii este sa invete cuvantul Adevarului si Evanghelia dreptatii; nicidecum Biserica nu a fost zidita de Hristos pentru a se substitui sau a se suprapune justitiei civile.
In statul teocratic al vechilor evrei, justitia civila era reglementata pe calea revelatiei divine _ si de aceea autoritatea religioasa si cea civila se confundau in materie de drept civil si teologic.
Dar Hristos, printre altele, a venit sa schimbe si acest gen de relatie a omului cu Dumnezeu si cu statul. ("...faceti bine celor ce va vatama si va prigonesc, ca sa fiti fiii Tatalui vostru celui din ceruri...")
De aceea, Biserica se adreseaza pacatosilor pentru ca acestia sa primeasca in interiorul Bisericii vindecarea sufleteasca, adica i se arata normele de conduita prin care Dumnezeu ii va iaerta pacatele. Conditia este ca acel pacatos sa vrea cu adevarat sa se lepede de pacate si sa duca o viata normala.
Nu stiu care este atitudinea BRC, dar in BO, daca vine un criminal inca neprins de politie si isi spovedeste la preot crima comisa, preotul nu are voie sa spuna nimanui, nu are voie sa-l dea pe mana legii civile !! El trebuie sa ii cerceteze constiinta si sa-i spuna ce are de facut in acest caz.
Mi-a spus un preot (dar n-am verificat daca prevad si canoanele) ca el, ca duhovnic, nici macar nu poate sa il indemne pe acel criminal sa se predea justitiei civile pentru a fi judecat si condamnat.
E groaznic, nu ?
Eu, ca om, nu as putea suporta sa stiu ca X e un ticalos si ca justitia nu-l pedepseste fiindca nu l-a putut prinde. Mai rau, as ajunge sa ma gandesc cum sa fac dreptate de unul singur. Caci din pacate inca nu am reusit sa ajung la masura la care necere Hristos sa ajungem.
|