Citat:
În prealabil postat de glykys
Oameni buni, ajunge atata vorbire in contradictoriu pe ziua de azi!
Prea va pierdeti timpul si nervii, incapatanandu-va sa va contrati la fiecare cuvintel.
|
Sambata am ascultat o predica a parintelui Serafim, staretul manastirii Balaciu despre dragoste si iubire de aproapele.
Si spunea dansul cam asa:sfarsitul va fi atunci cand pe cararea dintre doua case va creste iarba, asta insemnand ca nu mai exista iubire intre semeni. Prin atitudinea noastra de zi cu zi, grabim sau nu acest sfarsit.Si mai spunea parintele asa: oricata dreptate ai avea, din dragoste pentru aproapele lasa de la tine iar Dumnezeu iti va rasplati tie pentru aceasta iar pe aproapele tau il va milui aratandu-i adevarul.
Adica daca eu tin in mana o carte iar cel de langa mine sustine sus si tare ca tin un pahar si nu o carte, eu trebuie sa raspund: da frate, ai dreptate, tin un pahar.
Acum, eu observ pe acest forum ca aproape nu exista subiect care sa nu genereze in cearta si ma intreb: cu cat participam noi la grabirea sfarsitului de care vorbea parintele?
Putem noi rabda nedrepatea? Pai noi nu putem rabda nici un cuvant mai aspru darmite o nedrepate! Si cred ca exista un fel de duh al fatarniciei: daca esti de acord cu ce spun eu, suntem prieteni si vorbim frumos. Daca nu, schimbam foaia si atunci sa te tii. Asteptam ca cel de langa noi sa se schimbe, la el este problema, el este incultul, el greseste, nu gandeste bine, e asa si pe dincolo, el sa se schimbe.Pana atunci, noi avem dreptate! Cand se va schimba,atunci vom mai sta de vorba, pana atunci insa sa lasam iarba sa creasca pe carare.