Citat:
În prealabil postat de mihaila_alin
Citat:
În prealabil postat de ALex alex
Desi am intrat abia,va rog sa cititi si postarea mea.
Patriahia Ierusalimului este scaun apostolic.A calca jurisdictia intaiului scaun apostolic al lumii este un lucru grav>Orice arhiereu care face lucrare peste hotar fara acordul arhiereului locului se depune din scaun(conform canoanelor crestin-ortodoxe...daca pretindem ca suntem ortodocsi le respectam).Orice sfintire de biserica peste hotar fara acordul arhiereului locului este nula,ca atare acea biserica este ca si nesfintita.A face liturghie intr-o biserica nesfintita fara acordul arhiereului locului este schisma sau daca e insotita si de alte erori voite este erezie!
|
de ce nu lasi grijile celor mai mari si sa nu porti tu grija lor ca e munca grea si lucrurile se vor indrepta evident.orce gresala se iarta daca exista.
|
Păi dragii moșului, nu eu sunt moșul ci e vorba de Moșul Dumnezeu, voi vă faceți griji excaladând grijile celor ce au presupus că: dacă toate bisericile ar face la fel ca BOR atunci iată că locul respectiv ar fi greu de condus, de coordonat, așa că iată cum grija invocată a despărțit pe frați, pe păstori, și doar este scris că grija să o lepădăm și să o lăsăm în mâna Domnului.
Acuma în ce privește jurisdicția și teritoriile, creștinismul nu este similar cu Cezarul, cu legalismul, căci canoanele sunt nu spre poliție politică și spre răzbunare date ci spre tămăduirea sufletelor care apelează la ''medicul'' duhovnic ca petrecându-și zilele în bolniță și urmînd canonul să se vindece de ispita barpatică și fericită care te ținea în patul patimilor, legat în cămașe de forță, căci cu siguranță prea poți să faci prostii și să te pocirlești în mocirlele putreziciunii.
Deci canonul este spre pocăință și nu spre răzbunare.
Apoi bisericile din loc în loc sunt conduse de sfinți părinți puși mai mari peste turmele rătăcite, din loc în loc, și aceștia se presupune că se îngrijesc de mântuirea sufletelor ca Iisus Hristos și Cuvântul lui Dumnezeu să fie întâiul slujit și nu grija gLumii căci nu de gLume o să dai socoteală ci de fiii duhovnicești.
Dar ce zice la canon, cum citești?
Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon, deci era credincios și se umpluse de sfințenie căci i se iertaseră păcatele și participase la sărbătoare, și tâlharii îl prinseră și-l lăsaseră abia viu. Deci iată cum erau pîndiți cei sfinți ca să fie furați de darul acumulat, pândiți de cei ce își făcuseră cuib în peșteră, în peștera de tâlhari după cuvântul Mântuitorului: Casa Tatălui Meu nu este peșteră de tâlhari.
Un preot trecând pe acolo și apoi un levit... dar unui samarinean i s-a făcut milă de el...
Fă și tu asemenea și ai să înțelegi canonul.
Acum dacă e vorba de dreptate, căci mulți lasă dreptatea în părți, plinind ce știu eu ce milă fățarnică, trebuie văzut dacă Patriarhul Ierusalimul are acte pentru pământurile pe care este construită Biserica BOR-ului, în sens juridic, adică de ce stat aparțin și dacă sunt ale lor, iar dacă există acte, deci sunt în proprietatea lor, trebuie să răspundă cineva la întrebarea:
Cine a autorizat construcția, statul de acolo sau patriarhia Ierusalimului și de ce abea după 10 ani se invocă aceste canoane?
Și să zicem că ar fi ridicată o Biserică a lui Dumnezeu condusă de un maimare pe pământul lui Dumnezeu păzit de alt maimare. Oare nu amândoi sunt datori să-L slujească pe Dumnezeu?
Nici o împărăție nu dăinuie dacă se dezbină în ea însăși, deci Fiul Omului nu scoate dracii cu tartorul dracilor căci satana nu e fraier ca să se scoată afară singur, deci tot așa și Împărăția Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh este zidită de către fii ei ca să dăinuie.
Cine greșește în această problemă nu se cade a judeca omul căci cine te-a pus pe tine mai mare peste slugile altuia, iar Domnul a zis așa:
''Pe niciunul nu voi pierde din câți Mi i-ai dat căci ai Tăi sunt Părinte Sfinte'', și așa a și făcut, pe toți i-a păzit afară de fiul pierzerii, care din mândrie nu a venit la pocăință spre a primi iertare din gura Domnului deși Domnul a trimis după el pe un apostol ci a preferat să plinească singur dreptatea pe jumătate: ''un om care vinde pe Domnul său merită moartea'' și și-a aplicat pedeapsa și răzbunarea crezând că face mai bine așa decât să asculte și voia Tatălui: ''nu vreau moartea păcătosului ci să se întoarcă de la calea sa cea rea și să fie viu''... căci ''a Mea este răzbunarea'' și nu a omului.