Vorbesc din experienţa şi studiile ce le am privind psihologia copilului. În copilărie, copilul se identifică cu părintele de acelaşi sex şi preia, în mod conştient, dar şi inconştient, pe drumul formării propriei identităţi, modelele de comportament ale acestuia.
Cunoaştem cu toţii obiceiul fetiţelor de a folosi fardurile mamei şi de a încălţa în joacă pantofii ei cu toc. Aşa cum şi băieţeii vor să folosească lucrurile tatălui. La o vârstă ceva mai mare, cam toţi copiii îşi doresc să aibă aceeaşi meserie cu părinţii lui.