Citat:
În prealabil postat de ilinca20
inainte de a raspunde celor ce mi-au scris, va mai adresez o intrebare.
in anturajul meu, am oricum de a face cu persoane (de-ai locului sau romani) prea putin credinciosi. azi discutam cu cineva despre viata mea aici si i-am zis ca sper ca Dumnezeu sa imi arate calea. el mi-a spus ca nu-l intereseaza pe Dumnezeu problemele noastre, ca eu trebuie sa-mi gasesc calea. m-am mirat pt ca n-am mai auzit un asemenea rationament, ca pe El nu il intereseaza problemele noastre. doar pe mircea badea l-am mai auzit zicand asa si m-am mirat teribil.
apoi, am niste amice romance care tot asa au probleme aici. asta iarna, le sfatuiam de fiecare data sa se roage si sa vina la biserica cu mine, ca le va ajuta Dumnezeu. ele imi ziceau ca nu cred "ca ar functiona", in fine cauta rezultate imediate si concrete. lunile au trecut, a venit vara si eu am ramas tot cu problemele de asta iarna. cateodata, ele parca imi zic din privire "ee, vezi ca desi te rogi, nu s-a rezolvat nimic?"
cum sa-mi pastrez credinta si rabdarea cand am aceste ispite? aceste persoane nu le consider rele, chiar m-au ajutat, pur si simplu nu sunt credincioase.
eu ma straduiesc sa fiu un bun crestin, pt ca nu cred ca sunt. sunt sigura ca multi alti oameni mai credinciosi si smeriti decat mine. ma straduiesc si eu sa fiu .
|
tocmai ispita este testul suprem....incercarea in credinta consta in obstacole, aparent de netrecut...daca vei staruii, acordand incredere divinitatii, lucrurile se vor indrepta...necazul smereste sufletul uman, indemnandu-l sa renunte la trufia crancena si efemera...d-zeu este alaturi de fiecare om in parte....este ajutorul suprem in purtarea crucii omenesti...sa nu crezi ca esti trecuta cu vederea....indreapta-ti deznadejdea spre EL, neincetat...Doamne ajuta!