deznadejde si disperare

[ilinca20]

inainte de a raspunde celor ce mi-au scris, va mai adresez o intrebare.

in anturajul meu, am oricum de a face cu persoane (de-ai locului sau romani) prea putin credinciosi. azi discutam cu cineva despre viata mea aici si i-am zis ca sper ca Dumnezeu sa imi arate calea. el mi-a spus ca nu-l intereseaza pe Dumnezeu problemele noastre, ca eu trebuie sa-mi gasesc calea. m-am mirat pt ca n-am mai auzit un asemenea rationament, ca pe El nu il intereseaza problemele noastre. doar pe mircea badea l-am mai auzit zicand asa si m-am mirat teribil.
apoi, am niste amice romance care tot asa au probleme aici. asta iarna, le sfatuiam de fiecare data sa se roage si sa vina la biserica cu mine, ca le va ajuta Dumnezeu. ele imi ziceau ca nu cred "ca ar functiona", in fine cauta rezultate imediate si concrete. lunile au trecut, a venit vara si eu am ramas tot cu problemele de asta iarna. cateodata, ele parca imi zic din privire "ee, vezi ca desi te rogi, nu s-a rezolvat nimic?"
cum sa-mi pastrez credinta si rabdarea cand am aceste ispite? aceste persoane nu le consider rele, chiar m-au ajutat, pur si simplu nu sunt credincioase.

eu ma straduiesc sa fiu un bun crestin, pt ca nu cred ca sunt. sunt sigura ca multi alti oameni mai credinciosi si smeriti decat mine. ma straduiesc si eu sa fiu .

[Mihnea Dragomir]

În raportul nostru cu Dumnezeu, în rugăciunile noastre, nu trebuie să vedem în El un Cineva-care-ne-rezolvă-problemele. Noi suntem servii Lui şi nu El este servul nostru. Suntem chemaţi să Îl urmăm: să discernem ce plan are cu viaţa noastră şi să ne conformăm cu bucuria servului care îl vrea pe stăpânul său mulţumit, fiindcă bucuria stăpânului este bucuria servului său.

[Daniel_7]

În prealabil postat de ilinca20

inainte de a raspunde celor ce mi-au scris, va mai adresez o intrebare.

in anturajul meu, am oricum de a face cu persoane (de-ai locului sau romani) prea putin credinciosi. azi discutam cu cineva despre viata mea aici si i-am zis ca sper ca Dumnezeu sa imi arate calea. el mi-a spus ca nu-l intereseaza pe Dumnezeu problemele noastre, ca eu trebuie sa-mi gasesc calea. m-am mirat pt ca n-am mai auzit un asemenea rationament, ca pe El nu il intereseaza problemele noastre. doar pe mircea badea l-am mai auzit zicand asa si m-am mirat teribil.
apoi, am niste amice romance care tot asa au probleme aici. asta iarna, le sfatuiam de fiecare data sa se roage si sa vina la biserica cu mine, ca le va ajuta Dumnezeu. ele imi ziceau ca nu cred "ca ar functiona", in fine cauta rezultate imediate si concrete. lunile au trecut, a venit vara si eu am ramas tot cu problemele de asta iarna. cateodata, ele parca imi zic din privire "ee, vezi ca desi te rogi, nu s-a rezolvat nimic?"
cum sa-mi pastrez credinta si rabdarea cand am aceste ispite? aceste persoane nu le consider rele, chiar m-au ajutat, pur si simplu nu sunt credincioase.

eu ma straduiesc sa fiu un bun crestin, pt ca nu cred ca sunt. sunt sigura ca multi alti oameni mai credinciosi si smeriti decat mine. ma straduiesc si eu sa fiu .

Cand vrem sa ne ajute Dumnezeu,noi vedem numai o latura,sa ne ajute material,sa nu suferim,sa fim fericiti.
Insa El vrea contrariul : sa nu ne imbogatim,sa suferim,sa nu fim ferciti pe acest pamant!
El ne doreste mantuirea iar noi ne dorim perpetuarea raului din noi,pe care insa nu il simtim,l-am integrat firesc in noi....

Daca ne-am vedea,cat suntem de decazuti,nu am mai avea dorintele acestea pamantene,ci ne-am dori ceea ce isi doreste si El: curatirea sufletului si renasterea noastra.

Acest lucru nu se poate face fara suferinta!

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

În raportul nostru cu Dumnezeu, în rugăciunile noastre, nu trebuie să vedem în El un Cineva-care-ne-rezolvă-problemele. Noi suntem servii Lui şi nu El este servul nostru. Suntem chemaţi să Îl urmăm: să discernem ce plan are cu viaţa noastră şi să ne conformăm cu bucuria servului care îl vrea pe stăpânul său mulţumit, fiindcă bucuria stăpânului este bucuria servului său.

Pe de alta parte, spunem: "Tatal nostru..."
Iar Domnul ne numeste "prieteni".
Iar fiul risipitor, cand il roaga pe tatal sau sa il primeasca fie si printre slugi (caindu-se de faptele sale) nu printre slugi este primit de tatal, ci cu mare bucurie este reasezat in drepturile sale naturale de fiu.
Parintele Gheorghe a recomandat Ilincai sa ceara de la Dumnezeu ajutor pentru depasirea situatiei, nu (doar) pentru suportarea ei. Nu doar suportare, pasivitate, resemnare in fata unui Stapan care nu permite servului decat bucuria Stapanului. Ingaduie Domnul nostru si bucurii care sunt doar ale noastre. Poate ca nu le binecuvinteaza pe toate, iar pe unele nu le binecuvinteaza de loc, dar cel putin le ingaduie, pana la o limita. Si ne atrage atentia asupra limitei precum si asupra reconsiderarii pozitiei noastre.
Credinta noastra este vie, lucratoare, asa cum Viu si Lucrator este Bunul Dumnezeu.
Crestinismul, asa cum inteleg eu, este o credinta care, pe temelia incercarii noastre intru smerenie, intru despatimire, pe baza putinei noastre credinte, nadejdi si iubiri, naste bucuria vietii imbelsugate (atat in plan duhovnicesc cat si in existenta concreta a nevoilor noastre omenesti de de zi cu zi).
Primim har peste har. Duhul Sfant "pe toate le plineste", nu sunt lasate lucrurile la jumatatea drumului, la sfertul sau orice alta proportie a masurii lor. Nu sunt lasate doar pe mana noastra slaba, neputincioasa - ar fi vai si amar de noi.
Adeseori duhovnicii nostri dau recomandarea de genul: traieste cum poti, doar nu pacatui prea mult si adauga pocainta si nevoieste-te, dupa puteri. Nu cer impecabilitate, aceasta nu e in duh crestin. Nu o cer acum, pe loc, batind din palme. Ea poate veni, ca o consecinta, dupa multe nevointe si cu ajutorul harului lui Dumnezeu sau poate sa nu vina niciodata - dar asta nu insemna ca omul a pierdut cu totul nadejdea in mantuire, doar pentru ca nu s-a dovedit impecabil si cu totul credincios Stapanului.
Cred ca lucrarea indreptarii personale e fina si indelungata. Insusi harul lucreaza fin si indelungat, statornic si subtil iar nu prin explozii batatoare la ochi, nu prin desfasurare de forta vadita. Acestea sunt mai degraba exceptii.
Regula e cumintenia lina si fina a indreptarii vietii intru mantuire. Un sipot abia auzit de apa vie, mangaiata de focul dumnezeiesc...
Dumnezeul nostru e Multrabdator. Si e bland. Ca un tata bun, ca un prieten.
Desi in toate El ne e Stapan. Dar Unul atat de discret, de delicat, pe masura fragilitatii noastre pe care doar trufia si valurile uitarii ne impiedica sa le vedem. Le constientizam insa deplin in situatii de boala, de necazuri, de cataclisme etc. cand spunem: omul nimic nu e fara Dumnezeu, doar un pumn de tarana. Se ofileste ca iarba, ca floarea campului, trecator.
Sa ii cerem sa ne izbaveasca de primejdii, de lipsuri, de scarbe, de ispite. Sa ne ajute in toate ale noastre, sa ne dea puteri de tot felul, dupa cum avem real nevoie in complicata noastra existenta. Doar El are puterea si priceperea sa ne treaca peste capcanele vietii si peste uitatura urata a mortii.

[ilinca20]

În prealabil postat de Yasmina

Daca ne-am intalni la niste povesti si i-as aduce si pe alti prieteni tineri,romani ai observa ca am avea de povestit multe istorii,drame,nedreptati si zile cand am plans,am fost dezamagiti.Cu toate acestea,avem de povestit si aspecte atractive,oameni si situatii pozitive care s-au ivit in calea noastra,lectii invatate,oameni necunoscuti care-ti zambesc pe strada :)
Nu te-ai intrebat,daca strainatatea este atat de rea/grea de ce nu ne/te intoarcem/intorci?

Banuiesc ca esti la primul tau job,astfel nu-mi explic cum te-a dezamagit faza cu proprietara restaurantului...pai ce in romania,oamenii de afaceri te primesc cu aperitive si cafea la serviciu?Nu uita ca Hagi_Tudose este un personaj autentic romanesc :)
Acum,plasturele este neinteresant,sa nu ne legam de lucruri marunte;important este care era satisfactia ta ca angajat,cum erai tratata si cati bani faceai...da sau ba?

Nu ti-ai facut prieteni acolo?

ceea ce am relatat a fost cea mai usoara experienta din cate am avut pe aici...mi-am facut cativa prieteni, persoane pe care pot conta. mult timp eram total singura si asta ma apasa

[Golbi_]

În prealabil postat de ilinca20

asta si incerc, sa socializez la biserica (ortodoxa, bineinteles) si in afara ei. sunt cateva persoane care stiu de problemele mele (materiale si de integrarea dificila) si incearca pe diverse cai sa ma incurajeze. problema este ca pana Bunul Dumnezeu nu-mi da forta sa ma ridic nu reusesc. singurul lucru care ma motiveaza e gandul la familia mea, sa-i fac mandri de mine.

Nu am apucat sa citesc toate replicile celorlalti, dar am atat de spus: sa nu cumva sa vorbesti cu vreun preot catolic sau un om de alta religie ca e grav! Asta era ironic, evident. Cauta si accepta sprijin de oriunde il poti primi, indiferent de religie sau mai stiu eu ce. Ai filtrul personal prin care sa iti dai seama daca un om e bun sau rau, indiferent de religie. Rugaciunea, religia, in viziunea mea reprezinta modalitati prin care omul se ajuta pe sine. Sunt ca un fel de terapie. Daca vezi ca terapia nu mai functioneaza, imbunatateste-o sau schimb-o. Cum, e la latitudinea ta. Zicea cineva "roaga-te in continuare". Pai daca ai o problema si metoda x nu da rezultate in repetate randuri, aplici metoda y sau z sau alta pana gasesti o rezolvare. Nu?

[ilinca20]

În prealabil postat de Golbi_

Nu am apucat sa citesc toate replicile celorlalti, dar am atat de spus: sa nu cumva sa vorbesti cu vreun preot catolic sau un om de alta religie ca e grav! Asta era ironic, evident. Cauta si accepta sprijin de oriunde il poti primi, indiferent de religie sau mai stiu eu ce. Ai filtrul personal prin care sa iti dai seama daca un om e bun sau rau, indiferent de religie. Rugaciunea, religia, in viziunea mea reprezinta modalitati prin care omul se ajuta pe sine. Sunt ca un fel de terapie. Daca vezi ca terapia nu mai functioneaza, imbunatateste-o sau schimb-o. Cum, e la latitudinea ta. Zicea cineva "roaga-te in continuare". Pai daca ai o problema si metoda x nu da rezultate in repetate randuri, aplici metoda y sau z sau alta pana gasesti o rezolvare. Nu?

unde locuiesc oamenii sunt catolici (in afara de cei ce la biserica romaneasca) si atata timp cat pot primi un sfat, un sprijin, nu vad de ce nu as socializa :) de sectanti m-am ferit intotdeauna, chiar daca discuti chestiuni banale cu ei, sunt atat de indoctrinati ca nu am incredere in ei.
si eu vad rugaciunea si religia ca si cai prin care omul se imbunatateste pe sine

[ilinca20]

Parinte Gheorghe, v-am trimis un mesaj privat cu mai multe detalii! multumesc pt sfaturi!

[ilinca20]

inca o data, va multumesc tuturor pt sfaturi si indrumari!
va rog, continuati sa-mi scrieti pt ca ma ajutati mult. o sa-mi printez cateva din raspunsurile voastre pt a le citi, cat mai des.

as vrea sa tin mesajul asta si sa va tin la curent cu ce mi se mai intampla. poate ma ajuta si pe mine Bunul Dumnezeu si imi gasesc de munca mai repede, asa o mare parte din temerile si problemele mele aici se rezolva.

[anamaria simleu]

În prealabil postat de ilinca20

inainte de a raspunde celor ce mi-au scris, va mai adresez o intrebare.

in anturajul meu, am oricum de a face cu persoane (de-ai locului sau romani) prea putin credinciosi. azi discutam cu cineva despre viata mea aici si i-am zis ca sper ca Dumnezeu sa imi arate calea. el mi-a spus ca nu-l intereseaza pe Dumnezeu problemele noastre, ca eu trebuie sa-mi gasesc calea. m-am mirat pt ca n-am mai auzit un asemenea rationament, ca pe El nu il intereseaza problemele noastre. doar pe mircea badea l-am mai auzit zicand asa si m-am mirat teribil.
apoi, am niste amice romance care tot asa au probleme aici. asta iarna, le sfatuiam de fiecare data sa se roage si sa vina la biserica cu mine, ca le va ajuta Dumnezeu. ele imi ziceau ca nu cred "ca ar functiona", in fine cauta rezultate imediate si concrete. lunile au trecut, a venit vara si eu am ramas tot cu problemele de asta iarna. cateodata, ele parca imi zic din privire "ee, vezi ca desi te rogi, nu s-a rezolvat nimic?"
cum sa-mi pastrez credinta si rabdarea cand am aceste ispite? aceste persoane nu le consider rele, chiar m-au ajutat, pur si simplu nu sunt credincioase.

eu ma straduiesc sa fiu un bun crestin, pt ca nu cred ca sunt. sunt sigura ca multi alti oameni mai credinciosi si smeriti decat mine. ma straduiesc si eu sa fiu .

tocmai ispita este testul suprem....incercarea in credinta consta in obstacole, aparent de netrecut...daca vei staruii, acordand incredere divinitatii, lucrurile se vor indrepta...necazul smereste sufletul uman, indemnandu-l sa renunte la trufia crancena si efemera...d-zeu este alaturi de fiecare om in parte....este ajutorul suprem in purtarea crucii omenesti...sa nu crezi ca esti trecuta cu vederea....indreapta-ti deznadejdea spre EL, neincetat...Doamne ajuta!