[zaharia_2009]

În prealabil postat de N.Priceputu

Aşa e, şi ei constat o efeminare sub toate aspectele a lumii în care trăim. Bărbatul nu mai are calităţile pe care le avea cândva, iar asta poate că e şi o consecinţă a lumii mai moi în care trăim, în care forţa, atribut specific bărbatului, nu-şi mai are rostul. Conflictele nu se mai rezolvă prin luptă acum, ci prin negociere. Presiunile care se fac asupra cuiva să facă anumite alegeri nu se mai fac dur, ci soft, insidios, folosind puterea - specific feminină - a seducţiei. Da, şi eu conştientizez că femeile au preluat puterea, iar acest lucru face foarte mult rău familiei, ducând chiar la disoluţia ei, pe care o trăim în zilele noastre.

Iertarea, însă, în cazul unui adulter, cred că este posibilă în unele cazuri, atunci când cel care o face nu din slăbiciune o face, ci din contră, pentru că e puternic în credinţă, pentru că nu se împiedică de slăbiciunea omenească a celui de lângă el, şi este în stare să treacă, cu putere dumnezeiască, peste ea. Cazul pe care îl ştiu este în legătură cu un bărbat care, întorcându-se acasă după mai mulţi ani, găseşte un copil în plus faţă de cei pe care îi lăsase. Soţia era casnică. Poate că ar fi putut să o repudieze şi să preia el copiii. Ea s-a pocăit, iar el a iertat. Poate nu a mai iubit-o ca la început; poate i-a fost milă. În orice caz, atmosfera din casa lor a fost bună, fără tensiuni.

Oricit de grava ar fi o greseala , rezolvarea ei in duh (in duhul canoanelor , al evangheliei si al poruncilor hristice) si in adevar (iubind pe Dumnezeu si pe aproapele tau) la care sa consimta ambii parteneri , este defapt singura rezolvare si si cea mai buna .
Mai mult , nici un cuvint !