În prealabil postat de maria40

Sa te fereasca Dumnezeu sa ajungi sa cunosti culmile disperarii. Crede-ma ca n-ai mai spune: A, da, am o problema dar nu ma poate nimeni ajuta!
Cand esti pe culmile disperarii simti cum carnea de pe tine parca ti-o sfasie cineva, simti ca fiecare clipa fiecare minut este o durere continua. Esti ca intr-o masina de spalat unde centrifuga te tot invarte si te invarte....
Incerci asa cum poti sa mergi mai departe , dar, stii ca pentru tine nimic nu va mai fi la fel de acum inainte. Sa incerci sa dormi macar putin si sa-ti doresti ca sa faca Dumnezeu cumva o minune cu tine si sa nu te mai trezesti a doua zi.
Atunci la cine ti-ar fi speranta si nadejdea daca nu la bunul Dumnezeu? Eu daca nu era El as fi innebunit...la propriu.