Sminteala mintii, sau setea de cunoastere sterila

[maria40]

Sa te fereasca Dumnezeu sa ajungi sa cunosti culmile disperarii. Crede-ma ca n-ai mai spune: A, da, am o problema dar nu ma poate nimeni ajuta!
Cand esti pe culmile disperarii simti cum carnea de pe tine parca ti-o sfasie cineva, simti ca fiecare clipa fiecare minut este o durere continua. Esti ca intr-o masina de spalat unde centrifuga te tot invarte si te invarte....
Incerci asa cum poti sa mergi mai departe , dar, stii ca pentru tine nimic nu va mai fi la fel de acum inainte. Sa incerci sa dormi macar putin si sa-ti doresti ca sa faca Dumnezeu cumva o minune cu tine si sa nu te mai trezesti a doua zi.
Atunci la cine ti-ar fi speranta si nadejdea daca nu la bunul Dumnezeu? Eu daca nu era El as fi innebunit...la propriu.
Trebuie sa-mi iau crucea si sa-l urmez pe El.
Si mai trebuie sa raman intreaga la minte pentru fiul meu care e mai tanar ca tine doar cu trei ani, dar , pe care l-am invatat orice ar pati in viata asta pe Dumnezeu sa nu-l huleasca!
Orice lucru face sau oriunde s-ar duce la drum sa spuna inainte un Doamne ajuta!
Penntru ca esti atat de tanara ca ai putea fi fata mea atunci te sfatuiesc sa te schimbi si sa-l cauti pe Dumnezeu in sufletul tau chiar daca tu ai falsa impresie ca nu ai nevoie de El!
Sa nu crezi asta!