Vreau sa dau curs unor intrebari, " cu voce tare", referitor la ideea de mai sus (nu la postarea domnului Zaharia, caruia ii multumesc pentru ca imi da ocazia sa inteleg acest aspect, daca binevoiste sa ma lamureasca careva...).

In contextul ideii de mai sus, ma intreb ce inseamna atunci "oita ratacita"? Ma intreb de ce Dumnezeu iubeste mai mult oitele ce se intorc la turma decat pe cele care niciodata n-au parasit-o?

Cum pot sa-i spun unui om care nu este ortodox, aflat in necaz, ceva de genul " du-te si te boteaza ortodox, spovedeste-te, impartaseste-te si stai in legatura cu biserica tot timpul, si APOI ma rog si eu pentru tine!!" ???Adica ii dau eu canon, il conditionez ca sa ma rog pentru el? Eu una nu pot face asa ceva..

Eu nu vad un prilej mai mare pentru un om care nu este credincios, sa se intoarca cu fata la Dumnezeu si sa-i simta din plin prezenta, decat o situatie limita prin care trece. Cand un fapt concret intrece orice teorie. Atunci cand nu mai exista sperante, atunci cand stii ca nimic nu depinde de tine si de ceilalti, cand stii ca nimeni si nimic nu te poate salva si astepti inmarmurit finalul, in toata necredinta ta in care te scalzi innecandu-te-n amar, apare MINUNEA, ca urmare a credintei, sperantei si rugaciunilor celor din jur! Si e clar ca apare, pentru ca Dumnezeu si in acest mod "racoleaza" ostasi credinciosi!

Cum putem aduce un necredincios aflat in mare necaz la ortodoxie mai frumos si mai simplu, decat sa-i demonstram prin credinta si rugaciunea noastra ca exista Dumnezeu, ca il iubeste si ca n-a uitat de el, salvandu-l definitiv ???

Nu stiu daca ma voi osandi sau nu, dar niciodata n-am sa incetez sa fac un bine daca sta in puterile mele, din toata inima, oricarui om care are nevoie de el, indiferent de credinta sau necredinta lui, indiferent daca il cunosc sau nu, indiferent daca mi-a facut un bine sau nu, indiferent daca mi-a facut un rau sau nu...

Doamne ajuta !