*lacas*
Lumina sufletului meu
din cer la inima' rasbate,
cand capul aplecat desparte
credinta vie-n Dumnezeu,
de partea lumii desfatate.
Si-n abisul ce ma' strabate
credinta-i lacrima' aparte,
prin glasul ei aduc 'n fapte
iubirea si credinta-n Dumnezeu,
lumina sufletului meu.
Mi-i zid ghenunchii 'ntre moarte
si adevarul Tau Hristoase
cand inima-i lacas de astre,
si-n ruga catre Bunul Dumnezeu
fii Tu...lumina sufletului meu.
...asa ma' vad eu in lumina Domnului Nostru Iisus Hristos.
...'' odata' o fata' cu mare evlavie la Maica Domnului si cu frica' de Dumnezeu, se ruga la icoana Maicii Domnului...<Preacurata' arata'te a-mi fi Mama'..si auzi o voce care-i spuse...''arata'te a-mi fi fiica' > ''
Draga noastra' sora' Laura,daca'-mi permiti sa'-ti spun asa, si eu ma' bucur de ce ai "deschis " prin cuvintele tale,Binecuvantate de Dumnezeu.Multe voci se aud a spune..DA,DA...dar putini sunt cei alesi,multi doresc sau cred ca' sunt exact asa cum vrea Hristos sa' fie,dar se-nseala' in "caii'' lor...''oare cei care au chemarea Muntelui,nu trebuie ca sa'-l si urce !!?'' Doamne ajuta', si sa' mai auzim de tine in Domnul...