Citat:
În prealabil postat de grasu77
Din cate stiu, au radacini comune.
Accentuez faptul ca, intre martorii lui Iehova si adventistii de ziua a saptea exista diferente multe si mari (in invatatura, credinta, practica, etc.)
Sa analizam anumite aspecte din aceasta parabola.
Nu este pomenit cuvantul suflet. Despre trup (parti trupesti) se pomeneste. Desi, cei doi erau morti.
Va rog sa-mi spuneti: dupa ce au murit, in ce forma erau saracul si bogatul? Erau asa zise "suflete"? Atunci de ce aveau parti trupesti (degete, limba) si suferinte trupesti?
Ce intelegeti prin "sanul lui Avram"?
Pentru "suflet", Sfanta Scriptura foloseste termenul ebraic "nephes" (in VT) sau termenul grecesc "psyche" (in NT). Niciodata acesti termeni nu semnifica ceva, ca un abur in forma omeneasca, care se desprinde de trupul mortului si traieste, in continuare, in mod constient si plin de simtiri. Acestei imagini i se potriveste cel mai bine cuvantul "fantoma".
In Sfanta Scriptura, cuvantul "suflet" are mai multe semnificatii (omul ca fiinta vie, viata omului, simtaminte, etc.). Pot veni cu exemple concrete din Sfana Scriptura, in acest sens.
Dar, nicaieri in Sfanta Scriptura nu veti gasi expresia "suflet nemuritor". Incercati sa ma contraziceti cu doar un singur verset.
|
Deci Martorii lui Iehova si Adventistii de ziua a saptea au radacini comune si diferente mari (in invatatura, credinta, practica, etc.). Inseamna ca treaba sta cam ca si cu catolicii si ortodocsii de astazi, au radacini comune dar sunt plini de diferente. Dar si asemanari.
In parabola, nu este pomenit nici cuvantul suflet si nici trup. Dumneavoastra spuneti ca se pomeneste despre parti trupesti pentru ca nu stiti cum arata sufletul. Domnul Iisus insa, fiind Dumnezeu, stia foarte bine cum arata partea duhovniceasca a omului si stia unde se va duce aceasta parte dupa moarte, si de asta a spus parabola, ca sa ne invete si pe noi. A spus clar ca bogatul a fost inmormantat si stim clar ca trupul ramane in mormant si se descompune, deci bogatul vedea totul cu ochiii partii duhovnicesti, vorbea cu gura partii duhovnicesti, simtea durerea cu simturile partii duhovnicesti.
In viata de pe pamant, cu cat oamenii se sfintesc mai mult, cu atat pot, inca din viata asta, sa constientizeze si sa isi foloseasca mai bine simturile sufletesti, insa cu cat sunt mai ancorati in materie, cu atat vor putea percepe mai mult partea trupeasca materiala din ei, adica lutul din care au fost facuti, si mai putin partea duhovniceasca. Si acum inteleg mai bine de ce un mort, chiar si de ar invia, nu ar convinge un necredincios, pai necredinciosul i-ar replica ca de fapt el nu este mort din moment ce nu este ca un abur/fantoma si ca atare bate campii.
Prin sanul lui Avraam inteleg un loc lipsit de suferinta, unde se afla si Avraam, loc care inca nu era in bucuria deplina care exista in Imparatia Cerurilor din cauza ca Domnul Iisus inca nu spalase pacatul prin sangele Sau si ca atare oamenii nu puteau inca intra in Imparatie.
Si era sa uit de sufletul nemuritor, ati dorit un verset:
"Fericiti cei ce spala vesmintele lor ca sa aiba stapanire peste pomul vietii si prin porti sa intre in cetate!
Afara cainii si vrajitorii si desfranatii si ucigasii si inchinatorii de idoli si toti cei ce lucreaza si iubesc minciuna!"
Aceste versete intaresc ceea ce spusese Domnul:
"Si zic voua ca multi de la rasarit si de la apus vor veni si vor sta la masa cu Avraam, cu Isaac si cu Iacov in imparatia cerurilor.
Iar fiii imparatiei vor fi aruncati in intunericul cel mai din afara; acolo va fi plangerea si scrasnirea dintilor."
Si ca sa nu va indoiti ca cei care plang si scrasnesc din dinti sunt morti pentru o eternitate, iata pasajul care confirma moartea acestora:
"Si marea a dat pe mortii cei din ea si moartea si iadul au dat pe mortii lor, si judecati au fost, fiecare dupa faptele sale.
Si moartea si iadul au fost aruncate in raul de foc. Aceasta e moartea cea de a doua: iezerul cel de foc.
Iar cine n-a fost aflat scris in cartea vietii, a fost aruncat in iezerul de foc."