[Adriana3]

În prealabil postat de grasu77

Nu conteaza ce spun eu. Chiar se pomeneste despre parti trupesti. Se vorbeste despre degete sau limba.

Cat priveste intelegerea a ceea ce inseamna "suflet": eu inteleg foarte bine ce inseamna sufletul in acceptiunea biblica. Am studiat destul de mult acest subiect.

P.S. Dvs. faceti confuzie intre suflet si ceea ce se intoarce la Dumnezeu cand omul moare (adica suflarea de viata, duhul de viata - "ruach", in ebraica VT sau "peuma", in greaca VT).

Nu-i frumos sa-L folositi pe Domnul Iisus ca paravan pentru doctrina filozofica (nu biblica) despre "suflete nemuritoare". Domnul Iisus vorbea despre parti trupesti, in toata legea. Nu era vorba despre degete duhovnicesti, limba duhovniceasca sau suferinte trupesti duhovnicesti.

Pana la urma ce trebuie sa inteleg? Ca "sufletul mortului" are simtaminte trupesti? Simte arsuri care pot fi lecuite prin stropirea cu apa de catre un alt "suflet de mort"?

Faceti o mare confuzie (sper ca este nerautacioasa). Este o diferenta ca de la cer la pamant intre a crede in fantome si a crede in INVIERE. Cand Domnul Iisus l-a inviat pe prietenul sau Lazar (din Betania), acesta era un om cu trup si viata.

Adventistii cred in INVIEREA celor morti (asa cum a fagaduit Mantuitorul). Nu cred in nemurirea mortului.

Sa inteleg ca Avraam se afla in sanul lui Avraam? Poate ma ajutati sa pricep mai bine.

Nu am vazut, in postarea dvs., nici un verset care sa cuprinda expresia "suflet nemuritor". Eu asta v-am rugat sa-mi dati.

P.S. In plus, versetele postate de dvs. se refera la judecata finala. Discutam si despre asta, daca vreti, dar sa nu amestecam subiectele. Sa ramanem la fagaduintele Mantuitorului (ca se va intoarce sa invie pe cei morti in credinta si sa-i ia cu EL pe ai Sai) sau la ceea ce combate aceste fagaduinte (doctrina "sufletului nemuritor al mortului" care merge la Domnul Iisus, din proprie initiativa, in mod constient si plin de simtiri).

Dumneavoastra ati studiat ceea ce credeau omenii despre suflet in VT, Domnul insa a spus ceea ce stia cu siguranta despre partea care ramane dupa moarte si care se vede bine ca arata ca si trupul, cu degete, ochi, limba etc. Exista ochi trupesti, se vede bine ca exista exista si ochi sufletesti, sau duhovnicesti, sau imateriali sau cum doriti sa ii numiti si puteti sa nici nu ii numiti. Cert este ca nu sunt cei trupesti pentru ca aceia raman in mormant si se descompun. Domnul stie mai bine decat dvs indiferent cat de mult ati studiat, asa ca eu pe El il cred. Dumneavoastra puteti sa va incredeti in studiul propriu si concluziile derivate din el, eu insa ma incred in cuvintele Celui care a zis: "Eu sunt Adevarul". Daca El a zis ca mortii continua sa vada si sa simta dupa ce sunt inmormantati, eu nu o sa cred altceva.

Sufletul care simte arsura durerii a crezut ca celalalt suflet aflat in bucurie ar putea sa ii stinga durerea cu putina apa insa se insela, zicea asta din necunoasterea celor de dupa moarte, de aceea i s-a raspuns ca este imposibil sa se dea curs cererii lui, ca atare trebuia sa indure suferinta. Este si motivul pentru care a dorit sa isi avertizeze fratii, care cu siguranta nu stiau ce ii asteapta asa cum nu a stiut nici el. Se vede bine ca cei din VT nu prea stiau ce ii asteapta dupa moarte, noi insa stim acum, asa ca nu vad de ce sa raman in nestiinta ca si bogatul nemilostiv. Daca un mort ar invia si v-ar spune ca este ca si in parabola cu siguranta nu l-ati crede din moment ce nici pe Domnul Iisus nu il credeti. Tocmai ca daca mortul ar invia ca sa va spuna cum sta treaba, ar invia cu trup iar dvs, vazandu-l in trup, nu ati crede ca intr-adevar a murit si a vazut tot ceea ce spune, deci veti crede despre el ca bate campiii sau ca a fost in vreo moarte clinica si totul a fost doar imaginatie sau vis.

Cat despre faptul daca Avraam statea sau nu in sanul lui Avraam, el statea in acel loc fara suferinta care a luat numele de sanul lui Avraam pentru ca Avraam era considerat tatal tuturor. Este ca si cum ati spune casa lui Avraam, daca asa va cade mai bine formularea.

Daca versetele nu v-au convins, atunci ascultati cuvantul Domnului care spune urmatoarele idei:

- pentru a avea viata vesnica, trebuie sa mancam Trupul Sau (painea vietii) si sa bem sangele Sau
- pentru a intra in Imparatie trebuie sa avem viata (deci sa facem cele de mai sus) si sa facem voia Tatalui Ceresc, caz in care vom trece de la moarte direct la viata fara a mai trece prin judecata
- iar Imparatia nu trebuie cautata in afara ci in inimile noastre

Deci, daca facem toate cele de mai sus, inviem (duhovniceste) in Domnul pentru ca trupeste suntem vii, intram in Imparatie inca din aceasta viata, iar in momentul in care trupul moare, ceea ce ramane merge direct la viata fara a mai trece prin judecata. Logic, din moment ce deja am primit viata (duhovniceasca) cand inca mai eram in viata trupeasca. Cei care insa nu cred, sunt deja judecati dupa cum zice Domnul, adica ei neavand viata duhovniceasca in ei, atunci dupa moartea trupului vor ramane si duhovniceste morti. Iar aceasta moarte duhovniceasca este exact suferinta pe care o simtea bogatul in iad.

Si toate sunt explicate si mai bine si confirmate de capitolul 20 al Apocalipsei unde veti vedea ca sunt doua invieri si doua morti.
Prima inviere este cea a sfintilor care nu vor cunoaste judecata ci vor trece de la moartea (trupului) la viata (duhovniceasca), in timp ce ceilalti vor cunoaste moartea atat trupeasca ca si orice om, dar si duhovniceasca, este moartea dintai.
Dupa care, dupa mii de ani, timp in care acesti sfinti imparatesc alaturi de Iisus, toti oamenii vor fi inviati in trup si aceasta este invierea a doua pe care o vor cunoaste toti. Sfintii vor fi inviati in trup fara sa fie judecati ci dimpotriva, ei ii vor judeca pe ceilalti dupa faptele lor. Iar dupa aceasta judecata, ceilalti vor fi impartiti in doua tabere, cei "buni", oile, vor veni si ei la viata duhovniceasca, vor intra si ei in Imparatie, in timp ce cei "rai", caprele, vor fi trimise in focul in care va fi ingropata moartea, aceasta fiind moartea cea de a doua pe care sfintii nu o vor cunoaste. Normal din moment ce ei sunt vii duhovniceste inca din viata lor trupeasca. Si ce se va intampla in acest foc cu sufletul celor care mor a doua oara? Va disparea sau va ramane nemuritor? Dupa cum arata mai departe in Apocalipsa, si dupa cum o aratase si Iisus, acestia vor ramane intr-o suferinta eterna, in intunericul din afara cetatii, unde este durerea si scrasnirea dintilor.

Deci omul este nemuritor. Trupul este cel care dispare pentru o perioada, partea netrupeasca insa nu dispare niciodata, iar viata si moartea in ceea ce priveste aceasta parte a omului nu inseamna existenta (viata) si inexistenta (moarte) asa cum se intampla cu partea trupeasca, ci pentru partea duhovniceasca in ambele cazuri inseamna existenta, insa intr-un caz inseamna existenta in bucurie in Imparatia lui Dumnezeu (viata) iar in altul existenta in durere in afara Imparatiei lui Dumnezeu (moarte). De aceea si este scris ca cei care traiesc in pacat sunt morti, morti duhovniceste, pentru ca trupeste sunt vii. Iar moartea lor duhovniceasca in pacat nu inseamna altceva decat o existenta in suferinta in afara Imparatiei lui Dumnezeu in care nu pot intra in aceasta viata plina de pacat pentru faptul ca pacatul nu poate intra in Imparatie. Si aici vorbim de oameni care inca sunt vii trupeste. Deci viata si moartea trupului este una si nu se suprapune peste viata si moartea partii ne-trupesti, nemateriale, care este cu totul altceva. Si puteti numi aceasta parte netrupeasca cum doriti, dar ea tot nemuritoare va ramane in sensul ca va exista intotdeauna, insa va exista ca si parte vie, in bucurie, sau ca si parte moarta, in suferinta. Nu va intra insa niciodata in nefiinta, in inexistenta, deci in acest sens este nemuritoare.