[laurastifter]

Combaterea sărăciei prin practicarea milosteniei este o datorie morală pentru noi, creştinii. Domnul nostru Iisus Hristos ne-a poruncit să ne iubim unii pe alţii şi să fim milostivi, iubirea faţă de aproapele fiind una dintre principalele condiţii ale mântuirii (cf. Matei 25). Îi putem ajuta pe semenii noştri dăruindu-le cele necesare vieţii pământeşti. De asemenea, putem şi trebuie să practicăm aşa-numitele "fapte ale milosteniei sufleteşti", ajutându-i pe semenii noştri să cunoască şi să primească adevărul revelat. Deci, Biserica noastră nu promovează pasivismul şi neimplicarea în viaţa socială, ci mărturiseşte că filantropia este una dintre virtuţile indispensabile mântuirii.
Cred că P F Patriarh a avut dreptate, atunci când a menţionat secularismul drept cel mai grav pericol al societăţii noastre, deoarece această maladie spirituală îi poate îndepărta de Dumnezeu pe cei neinformaţi sau indiferenţi faţă de religie. Secularismul este o formă gravă de sărăcie spirituală, de unde rezultă faptul că teologii zilelor noastre (şi, în general, toţi creştinii) au datoria de a se strădui să rezolve atât problemele duhovniceşti/spirituale ale societăţii (ateismul, secularismul etc.), cât şi cele materiale, ajutându-şi semenii să progreseze în toate planurile existenţei (în special în relaţia cu Dumnezeu).
În privinţa orelor de religie din şcoli, în opinia mea, acestea sunt absolut necesare, din mai multe motive. În primul rând, în urma educaţiei religioase, elevii învaţă să creadă în Dumnezeu şi să-L iubească. În al doilea rând, sunt educaţi în spiritul evanghelic al iubirii şi toleranţei faţă de semeni.
Şi nu în ultimul rând, prin păstrarea orei de religie în învăţământul laic, elevilor li se oferă libertatea de alegere a propriei credinţe. Cum ar putea fi liberi tinerii să-şi aleagă o concepţie de viaţă, să adere la o credinţă, de vreme ce nu li s-ar oferi mai multe alternative, ci li s-ar prezenta realitatea doar dintr-o anumită perspectivă - cea laică, raţionalistă - şi nu ar învăţa nimic despre credinţa creştină? Oare elevii nu au dreptul de a cunoaşte tot ceea ce cuprinde "patrimoniul spiritual al civilizaţiei noastre europene" (pentru a mă exprima în limbajul susţinătorilor secularismului), pentru a-şi putea forma o imagine de ansamblu asupra principalelor sisteme de gândire existente astfel încât, în cunoştinţă de cauză, să-şi alcătuiască o proprie filosofie de viaţă, să-şi asume o serie de convingeri? Argumentul anumitor asociaţii aşa-zis umaniste, potrivit căruia ora de religie ar constitui o încălcare a libertăţii elevilor, este total ilogic, deoarece elevii, pentru a-şi asuma în deplină libertate (nu constrânşi prin manipulare) o credinţă, trebuie să-şi formeze o opinie avizată despre principalele opţiuni pe care le au, iar pentru a-şi forma o opinie avizată, este necesar să fie bine informaţi, să cunoască mai multe alternative. Dacă în cărţile de istorie de clasa a XII-a scrie că relativismul este "una dintre valorile fundamentale ale Uniunii Europene", alături de libertate, democraţie ş. a. m. d. iar necesitatea orei de religie este combătută cu străşnicie tocmai de către susţinătorii relativismului, atunci elevii, cunoscând o singură perspectivă, vor ajunge să creadă - fără a analiza în mod critic această ideologie - că relativismul este, într-adevăr, o valoare spirituală deosebită. Această inducere în eroare a elevilor prin omiterea adevărului nu este, oare, o tehnică de manipulare? Oare nu şi în perioada regimului totalitar comunist copiii erau îndoctrinaţi cu o singură ideologie şi, pentru că nu cunoşteau nicio altă concepţie religioasă sau filosofică, se obişnuiseră să creadă (sau să simuleze că ar crede, nu ştiu) tot ceea ce li se spunea? Iată care este intenţia reală, nedeclarată, a "apărătorilor libertăţii copiilor" din asociaţia... care combat educaţia creştină din şcoli!
Îmi cer iertare dacă acest mesaj al meu a fost excesiv de dur şi intransigent... În general, stilul meu de a contraargumenta este paşnic, dar mă deranjează profund această încercare de manipulare a copiilor şi tinerilor, tocmai sub pretextul respectării libertăţii lor.


Dumnezeu există!
Viaţa are sens!
Hristos este Dumnezeu!