[laurastifter]

În prealabil postat de nutucutu

Aici nu se pune problema de a arunca cu pietre in pacatosi. Toti dintre noi am citit Evangheliile! Aici se pune problama: daca traim intr-o societate plina de pacat si ne afundam in pacat din ce in ce mai mult,ca societate, oare e crestineste sa traim in insula noastra de sfintenie si sa ne imaginam ca lumea ne uraste pentru asta (cita mindrie se ascunde aici), sau ar trebui sa ripostam, bininteles non violent! Riposta nu inseamna nici a arde eretici pe rug nici a arunca cu pietre in altii. Priviti cum incet, incet, paradele homosexualilor devin lucruri obisnuite si normale in tarile lumii, cum casatoria intre persoane de acelasi sex e normala, deja unele cupluri homosexuale adopta si copii, cum la ore diurne la TV vedem semipornografie etc. Iata ca in Romania se discuta reintroducerea pedepsei cu moartea si atit societatea civila cit si biserica sint pasive si nu au reactii.Mare majoritate a celor pe care i-am auzit sint de acord cu asta. In contextul asta, vi se pare ca va uraste cineva? Mie mi se pare ca din contra: nu va uraste nimeni, pentru ca va aliniati foarte curajos conceptiilor lumii de astazi: fiecare cu treaba lui, iar daca raul se inmulteste oricum pe mine nu ma atinge! Mie mi se pare ca aici sint uriti tocmai cei care vor sa se opuna raului. Raul se invinge prin bine, e adevarat, insa nu e nimic rau daca crestinii, prin biserica, ar putea sa-si impuna valorile dupa care vor sa traiasca.

La modul in care ati facut analiza pot considera ca si ortodocsii care au iesit sa marsaluiasca atunci cind a fost parada gay in Bucuresti,tocmai pentru a arata ca sintem crestini, iar crestinii au alte valori, au fost de fapt niste pui de inchizitori.

Aşa da, sunt de acord cu dvs! Desigur că trebuie să avem curajul ca, în calitate de creştini, să ne apărăm valorile, credinţa dăruită nouă de Dumnezeu. Normal că trebuie să protestăm împotriva păcatului, să avem curajul de a spune "nu" oricărei încercări de promovare a răului în lume. Sfinţii Apostoli au schimbat lumea, nu s-au lăsat schimbaţi de către ea şi nici nu au rămas pasivi, mulţumindu-se cu observarea răului şi cu o atitudine de falsă şi făţarnică smerenie (de fapt indiferenţă) în faţa păcatului. Nu sunt pentru practicarea pasivismului sub pretextul smereniei şi al iubirii. Ceea ce am dorit să susţin (şi cred că aceasta este şi intenţia celorlalţi ortodocşi de pe forum) este faptul că, aşa cum aţi spus şi dvs. creştinii au datoria de a protesta împotriva imoralităţii din societate, dar fără violenţă, fără a-i prigoni pe cei care nutresc convingeri diferite. Observ că şi dumneavoastră sunteţi împotriva pedepsei cu moartea şi împotriva violenţei. Înseamnă că susţinem acelaşi lucru... doar că înţelegem rolul Inchiziţiei în mod diferit, în funcţie de confesiunea din care facem parte - cum scriam şi într-un alt mesaj. Este normal să fim subiectivi, până la urmă şi, cum scriaţi şi dvs. într-un mesaj anterior, sunt două atitudini total opuse în privinţa Inchiziţiei, două extreme, adevărul fiind, probabil, la mijloc (în sensul că au existat atât realizări pozitive ale acestei instituţii medievale, cât şi aspecte negative, crime ş. a. m. d.).
Problema este că unii dintre colegii noştri de pe forum creştini catolici consideră că, în lupta cu păcatul, se justifică orice metodă, inclusiv condamnarea la moarte a ereticilor. Dacă toţi catolicii de pe forum ar împărtăşi opinia dvs. potrivit căreia datoria noastră este aceea de a ne manifesta public împotriva imoralităţii, răspândind lumina credinţei noastre în lume, toţi am fi de acord. :) Normal că trebuie să protestăm... În caz contrar, vom fi responsabili pentru talanţii primiţi, pe care i-am risipit şi i-am ascuns în sufletul nostru (ca şi cum adevărurile de credinţă ne-ar aparţine doar nouă, nu lumii întregi), în loc să-i dăruim celorlalţi. Suntem datori să criticăm în mod paşnic, dar şi ferm şi curajos, aspectele negative ale epocii în care trăim.
O maximă creştină foarte înţeleaptă spune că trebuie "să urâm păcatul şi să-i iubim pe păcătoşi". Să mărturisim credinţa fără reticenţă şi să respectăm libertatea celorlalţi, fără a face compromisuri dogmatice sau morale.

Pace şi bucurie!

Cu respect,
Laura Stifter