Citat:
În prealabil postat de fallen
Mersi pt sfaturi, dar sa stii ca minciuna, chiar si asa "motivata", nu e una din punctele mele forte. Cu toate ca in multe situatii m-ar fi salvat si cu toate ca multa lume prefera sa fie mintita decat sa stie un adevar care nu convine. Foarte rar am reusit sa mint cu convingere si cu toate astea nu sunt foarte mandra. Stiu ca nu-mi folosesc la nimic aceste "scrupule", avand in vedere restul situatiei (de compromis) dar pur si simplu nu pot si nu cred ca nici nu vreau sa ma incurajez sa invat sa mint. Mai degraba mint pentru altii. Scuze. Atata pot, atata fac.
|
Draga Fallen, fiecare are propriile metode de a razbi. Daca as fi necasatorita, probabil as da cu pumnul in masa si as zice "eu vreau asta!".
Si cand eram necasatorita chiar nu depindeam de nimeni cu nimic, dar imi luam eu singura obligatii imaginare fata de prieten pt ca mi se parea ca iubirea e lucru mare
.
Dar obligatiile le ai fata de sotul cu care te-ai cununat in biserica. E o mare diferenta (pe care nu am constientizat-o nici eu in tinerete, desi cred ca parintii au incercat sa-mi explice ceva, dar cand ai 20 ani "parintii nu stiu mimic").
Sa nu minti este foarte foarte greu. Dar cel mai greu este sa nu te minti pe tine.
Este admirabil sa vorbesti intotdeauna adevarul, dar daca apoi cedezi si te minti pe tine ( ca nu gresesti f mult, ca vei schimba lucrurile la anu etc), nu ti-a folosit la nimic. Dimpotriva.
Revenind.. Daca spui adevarul trebuie sa ai si convingerea propriilor opinii.
Altfel vei intra in situatii sau discutii in care nu ai puterea sa razbesti (cazul de fata).
Sa-ti dau un exemplu personal pt a ma face inteleasa. In ultimele posturi mari am avut probleme cu stomacul. De cateva ori am avut dureri infernale, sotul e chirurg, ma examina si suspecta ocluzie. Dar dupa o zi- doua simptomele treceau si eram iar sanatoasa tun. La insistentele sotului am fost sa fac CT scan la spitalul unde lucreaza. A iesit ca nu am nimic. Sotul glumeste ca ma prefac, dar nu a mai glumit cand a venit scrisoare in care compania de asigurare medicala refuza plata efectuarii CT-ului (in valoare de 5mii usd!!). S-a intors catre mine si primul lucru care m-a intrebat a fost "tineai post cand ai fost bolnava?".
Daca raspund "da", el va zice "ia mataluta scrisoarea asta si du-o la duhovnicul care te invata astfel de lucruri, sa plateasca el cheltuielile medicale!".
Asa ca am raspuns ca aveam o dieta bazata pe carne si oua... El a raspuns ca foarte bine, aia de la spital sunt tampiti, dar vorbeste el. Dar nu cumva sa ma mai joc de-a postul si sa mananc prostii (deci banuia el ceva).
Mai am si alte exemple din care reiese ca e mai bine sa taci cand tii post (sau sa minti).
(In orice caz, nu vreau sa las impresie gresita: probleme medicale nu am avut intamplator ci doar cand am vrut sa mananc ceva mai deosebit sau cand am fost lacoma.. Ca daca mancam putin si modest nu as fi avut nimic.)