Se poate tine "post partial?"

[fallen]

În prealabil postat de anna21

Fallen, imi pare rau sa citesc asta, mai ales ca eu am trecut prin intamplari similare si stiu ca-ti este greu.
Cand aveam copilul bolnav (cu ani in urma, acum e sanatos, multumesc lui Dumnezeu), eram disperata si nu stiam ce sa fac, asa ca posteam si ma rugam Sfintei Maici a Domnului sa ne ajute - ei bine, familia sotului a inceput o lupta inversunata impotriva postului meu. Ceva de neimaginat, nu aveau alta preocupare decat ce mananc eu, erau obsedati! Ba inca sotul meu dadea examene in strainatate si l-au sunat alarmati sa-i explice cum eu ma imbolnavesc de foame. Cand s-a intors era deja f convins ca am innebunit, ca ma imbolnavesc, ca sunt exagerat de slaba etc... Asa ca circul a continuat.

Ce am facut:
- nu spun ca tin post, dar spun ca incerc sa am o dieta mai sanatoasa, bazata pe salate
- strike back (asta e partea mea favorita): cand la masa esti "rugata" (=fortata?) sa mananci ciorba de burta sau friptura etc., incepi sa vorbesti despre cat de daunator este colesterolul, in special pt pers. varstnice, cum te poti imbolnavi de la mancaruri prajite, ce sanatoasa este vaza, prin comparatie etc.. Dupa un timp nu te mai bate nimeni la cap cu mancarea (cu exceptia prietenului, poate).
- spun ca nu mananc dupa ora 17 pt ca altfel am un somn agitat
- daca mancarea gatita de sot e pe masa, zic ca trebuie sa merg la sala de sport (si chiar merg) si ca voi manca la intoarcere (cand ma intorc o arunc, ca el probabil a mancat singur intre timp)

.. Poti gandi si alte strategii in functie de situatie, important este sa spui "azi e post" cat mai rar, in lipsa de imaginatie :). Si atunci poti sa fii indignata "dar tin post atat de rar!"


Dar Alin a observat lucrul extraordinar ca tu nu ai nevoie de atata bataie de cap!
Poti iesi acum pe usa, nimic nu te impiedica (decat prejudecatile tale).
E plina lumea de barbati, fara suparare. Poate gasesti crestini dornici de insuratoare.

Casatoria cu un necredincios implica multe probleme, nici nu- ti trec acum prin minte. Postul e pb mica fata de altele.. Cum ar fi educarea copiilor si altele.

Mersi pt sfaturi, dar sa stii ca minciuna, chiar si asa "motivata", nu e una din punctele mele forte. Cu toate ca in multe situatii m-ar fi salvat si cu toate ca multa lume prefera sa fie mintita decat sa stie un adevar care nu convine. Foarte rar am reusit sa mint cu convingere si cu toate astea nu sunt foarte mandra. Stiu ca nu-mi folosesc la nimic aceste "scrupule", avand in vedere restul situatiei (de compromis) dar pur si simplu nu pot si nu cred ca nici nu vreau sa ma incurajez sa invat sa mint. Mai degraba mint pentru altii. Scuze. Atata pot, atata fac.

În prealabil postat de fallen

Mersi pt sfaturi, dar sa stii ca minciuna, chiar si asa "motivata", nu e una din punctele mele forte. Cu toate ca in multe situatii m-ar fi salvat si cu toate ca multa lume prefera sa fie mintita decat sa stie un adevar care nu convine. Foarte rar am reusit sa mint cu convingere si cu toate astea nu sunt foarte mandra. Stiu ca nu-mi folosesc la nimic aceste "scrupule", avand in vedere restul situatiei (de compromis) dar pur si simplu nu pot si nu cred ca nici nu vreau sa ma incurajez sa invat sa mint. Mai degraba mint pentru altii. Scuze. Atata pot, atata fac.

Toata lumea minte. Asta-i clar. Chiar si cu acest mesaj te-ai mintit pe tine insuti. Si atunci de ce sa nu ascunzi adevarul intr-o minciuna nevinovata, pentru o cauza atat de curata si nobila? Ti se pare normal sa crezi ca e mai bine sa minti pentru altii( tu nestiind niciodata ce repercursiuni poate avea minciuna ta) decat sa-ti protejezi cu o minciunica, propria credinta si scopul propus? Adica probabil ti se pare mai cool sa spui ca sotia unui prieten de familie a fost cu tine aseara si nu cu amantul, decat sa spui ca nu mai mananci dupa ora 17 ca sa nu ai un somn agitat...

[anna21]

În prealabil postat de fallen

Mersi pt sfaturi, dar sa stii ca minciuna, chiar si asa "motivata", nu e una din punctele mele forte. Cu toate ca in multe situatii m-ar fi salvat si cu toate ca multa lume prefera sa fie mintita decat sa stie un adevar care nu convine. Foarte rar am reusit sa mint cu convingere si cu toate astea nu sunt foarte mandra. Stiu ca nu-mi folosesc la nimic aceste "scrupule", avand in vedere restul situatiei (de compromis) dar pur si simplu nu pot si nu cred ca nici nu vreau sa ma incurajez sa invat sa mint. Mai degraba mint pentru altii. Scuze. Atata pot, atata fac.

Draga Fallen, fiecare are propriile metode de a razbi. Daca as fi necasatorita, probabil as da cu pumnul in masa si as zice "eu vreau asta!".
Si cand eram necasatorita chiar nu depindeam de nimeni cu nimic, dar imi luam eu singura obligatii imaginare fata de prieten pt ca mi se parea ca iubirea e lucru mare .
Dar obligatiile le ai fata de sotul cu care te-ai cununat in biserica. E o mare diferenta (pe care nu am constientizat-o nici eu in tinerete, desi cred ca parintii au incercat sa-mi explice ceva, dar cand ai 20 ani "parintii nu stiu mimic").

Sa nu minti este foarte foarte greu. Dar cel mai greu este sa nu te minti pe tine.
Este admirabil sa vorbesti intotdeauna adevarul, dar daca apoi cedezi si te minti pe tine ( ca nu gresesti f mult, ca vei schimba lucrurile la anu etc), nu ti-a folosit la nimic. Dimpotriva.

Revenind.. Daca spui adevarul trebuie sa ai si convingerea propriilor opinii.
Altfel vei intra in situatii sau discutii in care nu ai puterea sa razbesti (cazul de fata).

Sa-ti dau un exemplu personal pt a ma face inteleasa. In ultimele posturi mari am avut probleme cu stomacul. De cateva ori am avut dureri infernale, sotul e chirurg, ma examina si suspecta ocluzie. Dar dupa o zi- doua simptomele treceau si eram iar sanatoasa tun. La insistentele sotului am fost sa fac CT scan la spitalul unde lucreaza. A iesit ca nu am nimic. Sotul glumeste ca ma prefac, dar nu a mai glumit cand a venit scrisoare in care compania de asigurare medicala refuza plata efectuarii CT-ului (in valoare de 5mii usd!!). S-a intors catre mine si primul lucru care m-a intrebat a fost "tineai post cand ai fost bolnava?".
Daca raspund "da", el va zice "ia mataluta scrisoarea asta si du-o la duhovnicul care te invata astfel de lucruri, sa plateasca el cheltuielile medicale!".
Asa ca am raspuns ca aveam o dieta bazata pe carne si oua... El a raspuns ca foarte bine, aia de la spital sunt tampiti, dar vorbeste el. Dar nu cumva sa ma mai joc de-a postul si sa mananc prostii (deci banuia el ceva).

Mai am si alte exemple din care reiese ca e mai bine sa taci cand tii post (sau sa minti).

(In orice caz, nu vreau sa las impresie gresita: probleme medicale nu am avut intamplator ci doar cand am vrut sa mananc ceva mai deosebit sau cand am fost lacoma.. Ca daca mancam putin si modest nu as fi avut nimic.)

[AlinB]

Ai o casnicie eroica, cu accente martirice pe ici pe colo chiar :)
Povestile tale sunt ca cele spuse de bunica la gura sobei, mereu incitate, curioase, amuzante pe alocuri si pline de invataturi :)

[fallen]

In primul rand durerile cele mai cumplite de stomac se datoreaza stresului. Poate ca sotul chirurg ar fi trebuit sa-si dea seama si de asta, nu te doare stomacul ca tii post, ci pentru ca esti stresata de faptul ca ei nu sunt de acord cu asta. Nu zic ca nu poate exista si o cauza organica (gastrita hiperacida sau chiar ulcer ) care se precipita pe fondul consumului de produse vegetale, sau din contra la reluarea regimului cu produse animale. Astea s-ar putea tine cat de cat usor sub control cu medicatie, fie ea si naturista. trebuie sa stii insa ca daca ai facut ulcer, nu vei scapa de el niciodata, simptomele vor reveni si vor disparea de la sine cu sau fara medicatie, iar daca ai tulburari neurovegetative (traduse prin crampe, balonari, dureri abdominale) acestea pot avansa si pot afecta in timp si alte aparate si sisteme (cel mai frecvent cardiovascularul). Asa ca ar face bine dnul doctor sa se gandeasca un pic si la sanatatea ta pe termen lung inainte sa bage frica in tine, dar pentru asta ar trebui sa aiba o revelatie divina, ca altfel nu vad cum ,ca eu sunt convinsa ca si el e convins ca iti face tot binele din lume.
Chiar daca minciuna ta a fost salvatoare, e totusi regretabil ce s-a intamplat. Si e regretabil sa ai o casnicie bazata pe astfel de minciuni. Sa stii ca va trebui mereu sa o acoperi pe una cu alta, pana nu vei mai sti nici tu ce sa crezi. Eu nu stiu daca ceea ce te detrmina pe tine de fapt sa minti e credinta in Cristos ci frica de ceilalti. Poate ca postul n-ar trebui totusi sa fie un razboi cu restul lumii, ci sa fie mai mult in sufletul nostru. (si nici sa nu ne duca la imbolnaviri, caci am auzit de curand ca totusi Dumnezeu nu apreciaza cand ne batem joc de noi singuri).

[fallen]

poate va aruncati un ochi si pe topicul alaturat
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...t=12408&page=5

[Daniel_7]

Postul bisericesc,cel pe care il cere Biserica,este in primul rand o porunca.
Modul cum ne raportam noi la aceasta porunca ,arata ascultarea noastra fata de Biserica.
Eu consider ca crestinul are doua lucruri eliminatorii ,care daca nu le face ,inseamna ca nu e credincios cu adevarat :

1.Mersul duminica la Biserica

2. Postul randuit de Biserica.

Aceasta denota in primul rand gradul de asculatare care ne caracterizeaza.

Apoi vin celelalte.

Bineinteles ca (pentru cine stie matematica,sau logica) aceste lucruri sunt NECESARE,insa nu si SUFICIENTE.

NECESAR = OBLIGATORIU ....

[anna21]

În prealabil postat de fallen

In primul rand durerile cele mai cumplite de stomac se datoreaza stresului. Poate ca sotul chirurg ar fi trebuit sa-si dea seama si de asta, nu te doare stomacul ca tii post, ci pentru ca esti stresata de faptul ca ei nu sunt de acord cu asta. Nu zic ca nu poate exista si o cauza organica (gastrita hiperacida sau chiar ulcer ) care se precipita pe fondul consumului de produse vegetale, sau din contra la reluarea regimului cu produse animale. Astea s-ar putea tine cat de cat usor sub control cu medicatie, fie ea si naturista. trebuie sa stii insa ca daca ai facut ulcer, nu vei scapa de el niciodata, simptomele vor reveni si vor disparea de la sine cu sau fara medicatie, iar daca ai tulburari neurovegetative (traduse prin crampe, balonari, dureri abdominale) acestea pot avansa si pot afecta in timp si alte aparate si sisteme (cel mai frecvent cardiovascularul). Asa ca ar face bine dnul doctor sa se gandeasca un pic si la sanatatea ta pe termen lung inainte sa bage frica in tine, dar pentru asta ar trebui sa aiba o revelatie divina, ca altfel nu vad cum ,ca eu sunt convinsa ca si el e convins ca iti face tot binele din lume.

Sper sa nu te supere mesajul meu, dar cred ca aici proiectezi foarte mult.
Ar trebui oare sa citesc: "lui nu ii pasa destul de mine, de stresul pe care-l traiesc pt ca nu accepta mersul meu la biserica, postul etc..?"

(Numai ca la mine in familie e cu totul alta situatie, eu nu ma consider dependenta emotional de el, nu cer afectiune etc... ci la mine in familie primeaza binele copiilor.)

"Dl. doctor" chiare a vazut multi oameni in suferinta reala. Imi relateaza cazuri ingrozitoare, unele emotionante etc.. Eu chiar cred ca boala este aia in care nu te poti ridica din pat. Altele sunt mofturi.

Eu cred ca alea le-am patit ca nu tineam post real, ci imi cumparam lapte de soia si-l turnam in cafea sa aiba gust mai bun. Si-mi cumparam si alte lucruri deosebite, "de post", ca nu-mi parea suficienta hrana simpla.

Chiar daca minciuna ta a fost salvatoare, e totusi regretabil ce s-a intamplat. Si e regretabil sa ai o casnicie bazata pe astfel de minciuni. Sa stii ca va trebui mereu sa o acoperi pe una cu alta, pana nu vei mai sti nici tu ce sa crezi. Eu nu stiu daca ceea ce te detrmina pe tine de fapt sa minti e credinta in Cristos ci frica de ceilalti. Poate ca postul n-ar trebui totusi sa fie un razboi cu restul lumii, ci sa fie mai mult in sufletul nostru. (si nici sa nu ne duca la imbolnaviri, caci am auzit de curand ca totusi Dumnezeu nu apreciaza cand ne batem joc de noi singuri).

Partea asta parca ar fi din gura soacrei mele care-mi tot spunea ca "nu prin post iti arati credinta. credinta o ai in inima."
Tocmai azi ma gandeam ca Sfanta Maria Egipteanca a mancat din doua paini timp de ani intregi. Noua ni se pare ca ne imbolnaveste postul. Dupa cum au observat atatia: pacatele ne imbolnavesc.

Si sunt minciuni.. si minciuni. Daca am de ales intre a face ceva ce eu cred ca este bine (dar isc scandal si neintelegeri) si a face ceva incorect, dar care multumeste pe toti.. pai atunci mai bine mint, dar fac ce trebuie.
Altfel cum? Sa fiu "onesta" cu sotul, dar nu cu Dumnezeu?
(In primul rand multi oameni nu au capacitatea de a intelege unele lucruri, oricat te-ai stradui sa le explici. Le lipseste educatia religioasa de baza pe care trebuiau sa o primeasca in familie!)
Si mi s-a intamplat sa aud chiar minciuni despre mine.. :), nici alea nu ma obosesc sa le dezmint. Fiecare sa creada cat poate si cat intelege.
Dar cel mai rau este sa nu stii tu ce este adevarul.

Ca se potriveste in discutie, iti voi povesti de prietena mea care intreba ca tine: "poti tine post.. partial?". Ca traia in concubinaj.
Dar o perioada nu se apropiau unul de altul si mancau de post. Doar ca toata situatia era absurda, pt. ca ei erau concubini, locuiau impreuna, practic traiau in minciuna.
Si eu nu stiam ce sa-i spun.. I-am zis sa posteasca, ca ma gandeam ca daca Dumnezeu vede asta, poate se indura de ei sa le dea gandul cel bun, sa iasa din pacat (dar tot i-am zis sa se marite, ca-i pacat).
Si au stat mult timp in relatie, ani intregi.. pana cand s-au despartit (evident din cauza ca el nu dadea semne de insuratoare, ci tot amana indefinit).
Acum este alt om, a iesit din rolul de femeie docila (pe care si-l asuma femeile in astfel de relatii). Nu mai e dependenta afectiv.. Statea cu teama ca ar pierde ceva, pana cand a inteles ca de fapt nu are nimic de pierdut.

[Soaree]

În prealabil postat de anna21

Acum este alt om, a iesit din rolul de femeie docila (pe care si-l asuma femeile in astfel de relatii). Nu mai e dependenta afectiv.. Statea cu teama ca ar pierde ceva, pana cand a inteles ca de fapt nu are nimic de pierdut.

Si barbatii adora sa profite de astfel de femei ... dependente emotional. Nu am inteles faza asta la unele femei. Se plange ca primeste pumni, dar prin atitudinea ei cere pumni.

[coralina]

Eu sunt de parere ca postul sa fie tinut dupa putinta fiecaruia. Unii lesina daca nu mananca un sandvis inainte de-a pleca la munca, altii rezista pana la amiaza fara sa manance sau sa bea. Straduinta conteaza si sunt convinsa ca Dumnezeu nu o trece cu vederea.
Conceptul de "post partial" are o semantica intortochiata; in comparatie cu nevointa unui pustnic care mananca o felie de paine la 3 zile, postul unui mirean care nu poate renunta la ulei poate parea unul "partial". In mod similar, la spovedanie duhovnicii nu dau sfaturi identice pentru probleme identice ale diferitor persoane.

Nu sunt de acord cu cele afirmate de anna21 cum ca postul celor care traiesc in concubinaj este absurd. Iisus Hristos a venit pentru cei pacatosi, nu pentru cei virtuosi.

Doamne ajuta!