[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de laurastifter

Da, sunt de acord în privinţa faptului că existenţa unei astfel de liste a cărţilor interzise de Biserică ar fi utilă astăzi, chiar mai mult decât în alte epoci istorice. Un astfel de "Index Librorum Prohibitorum" i-ar feri, desigur, pe credincioşi de ispite, de aflarea unor idei incorecte ce le-ar putea tulbura credinţa, relaţia cu Dumnezeu şi cu semenii. Credincioşii creştini, ştiind că Biserica le recomandă să evite citirea acelor cărţi, ar respecta îndemnul părinţilor spirituali şi astfel şi-ar proteja sufletele de ispita necredinţei.
În mesajul precedent am afirmat că soluţia existenţei indexului este utopică, gândindu-mă la imposibilitatea de a le interzice ateilor şi celor sceptici citirea cărţilor necreştine. Credincioşii creştini ar respecta în mod liber recomandarea Bisericii, dar ceilalţi, aflând că anumite scrieri sunt interzise, ar considera că Biserica este anacronică şi se teme de opiniile contrare învăţăturii pe care o promovează. Mai mult decât atât, acestor persoane le-ar spori curiozitatea de a citi cărţile respective, pentru că, în general, ceea ce este interzis devine... atractiv. :) Dar, într-adevăr, pentru cei credincioşi, preocupaţi de viaţa lor spirituală, actualizarea Indexului ar fi un fapt pozitiv şi chiar necesar.

La fel de "utopică" este şi Inchiziţia, fiindcă, în această privinţă, ceea ce poate fi afirmat despre Index poate fi afirmat şi despre Inchiziţie. Şi Indexul, şi Inchiziţia, nu au sens decât
într-o societate profund creştină, în state care au făcut o opţiune pentru Cuvântul Domnului şi vor să fie, după model davidic, orânduiri care să Îi aducă public cult lui Dumnezeu. Şi Indexul, şi Inchiziţia, sunt arme defensive într-o cetate cucerită. De aceea, pentru a le mai reînfiinţa acum, este mult prea târziu. Noi suntem mult mai mult asemenea creştinilor de dinainte de Edictul de la Milan: chemaţi la ofensiva Evangheliei într-o lume devenită, din nou, infidelă.