Am explicat din ce cauză e superioară: pentru că are la bază revelaţia. Dar revelaţia dezvăluie nişte realităţi în legătură cu Dumnezeu, cu ceea ce omului nu-i este accesibil prin simţuri, cu ceea ce îl depăşeşte.

Teologia preia descoperirile ştiinţei în măsura în care acestea sunt reale (nu presupuse) pentru a avea un dialog, pentru a vorbi pe limba cercetătorilor şi, probabil, pentru a înainta, cu ajutorul ştiinţei, în cunoaşterea acestei lumi, ca operă inepuizabilă a lui Dumnezeu.

Teologia e tot un demers de cunoaştere, ca şi cercetarea ştiinţifică; deosebirea e că ea pleacă de la centru către periferie (de la Dumnezeu spre lume), pe când ştiinţa porneşte de la lume şi, dacă e onestă (renunţă la prejudecăţi), poate să se apropie, să sesizeze că lumea are o origine şi un sens dincolo de ea însăşi.