În prealabil postat de osutafaraunu

Trebuie să fim conştienţi că biserica din Corint avea probleme, în niciun caz nu putem afirma că sf. ap. Pavel ar recomanda beţia în cadrul Cinei Domnului.
Adică, oricare ar fi intenţia, ap. Pavel spune că nu era cu putinţă în împrejurările acelea să se ţină serviciul sfânt de împărtăşire. Ei se adunau, desigur, pentru o cină, dar nu era Sfânta Cină. Aceasta nu se datora lipsei de înlesniri, ci lipsei de atmosferă spirituală necesară şi lipsei de discernământ spiritual care ar fi dus la apreciere plină de seriozitate a însemnătăţii rânduielii. Corintenii nu trebuiau să-şi închipuie că astfel de practici ca acelea care erau permise la ei în astfel de timpuri erau compatibile cu serbarea Cinei. Lăcomia, egoismul şi necumpătarea sunt cu totul contrarii cu duhul Aceluia care a părăsit bucuriile Cerului pentru a da tot ce avea pentru mântuirea păcătoşilor.
Creştinii din Biserica Primară de obicei luau Cina Domnului după o masă a dragostei frăţeşti, sau agapă. În felul acesta întreaga acţiune alcătuia o comemorare a ultimei sărbători a Paştelui, la care Hristos a instituit rânduiala Cinei Domnului. Masa de dragoste era o masă la care fiecare membru contribuia cu de ale mâncării care erau consumate în comun cu toţi ceilalţi credincioşi pentru a demonstra lămurit comuniunea iubirii din biserica creştină, o comuniune care nu cunoaşte nicio distincţie de castă sau clasă, care pune pe toţi pe aceeaşi treaptă. Masa aceasta, urmată de Cina Domnului arată că toţi se împărtăşeau din prevederile pe care le face Dumnezeu pentru poporul Său, atât materiale cât şi spirituale şi că nu e părtinire manifestată faţă de nimeni. Obiceiul acesta a dăinuit în Biserică până la finele secolului al IV-lea, când, datorită creşterii Bisericii şi mărimii sporite a adunărilor, s-a găsit necesar de a separa mesele de dragoste de Cina Domnului.