[neica_nimeni]

În prealabil postat de razvan_andrei

Nu am literatura de specialitate pt a ma interesa de Copernic sau Galilei, insa navigand pe cateva site-uri am gasit:
1) Copernic nu a sustinut ca Pamantul se invarteste in jurul axei proprii (miscarea de rotatie), ci doar a spus ca nu se afla in centrul universului, respectiv ca pamantul se roteste in jurul Soarelui (miscarea de revolutie). Nu am gasit ca ar fi demonstrat asta, insa e o ipoteza mult mai solida decat cea sustinuta de preoti, care oricum n-aveau nici in clin, nici in maneca treaba cu stiinta.
2) Galilei a venit cu a 2-a ipoteza care sustine ca Pamantul se invarte in jurul axei proprii, gandindu-se (dupa ce, initial, a studiat destul de bine cerul) ca este mult mai plauzibil ca Pamantul sa se roteasca in jurul axei sale (explicatie pentru alternanta zi/noapte).

Andrei, aceste "ipoteze" au fost emise cu mult inaintea lui Copernic (sistemul cosmologic pitagoreic, de regulă atribuit lui Philolaos - aprox. 470-400 î.Hr.) dar Aristotel si mai apoi Ptolemeu au demonstrat ca sunt eronate.

"... Despre poziţie nu toţi au aceeaşi părere, ci cei mai mulţi, toţi câţi afirmă („...precum Empedocle, Anaximandru, Anaximene, Anaxagora, Democrit şi Platon...”) că întreg cerul este limitat, spun că este aşezat în centru, contrar a ceea ce spun filosofii din Italia, numiţi pitagoricieni. Într-adevăr, ei afirmă că în centru se găseşte focul, iar Pământul, fiind unul dintre astre şi fiind purtat circular în jurul centrului, produce noaptea şi ziua. În plus, ei construiesc un alt Pământ, opus acestuia, pe care-l denumesc cu numele de Antipământ, căutând să obţină teoriile şi cauzele nu în raport cu faptele observate, ci să aranjeze împreună faptele observate, antrenându-le şi forţându-le în raport cu anume teorii şi păreri ale lor ... "

http://www.hexaimeron.ro/Astronomia/Aristotel.html

"... Acei care gândesc că este paradoxal ca pământul care are o aşa de mare greutate nu este purtat de nimic şi totuşi nu se mişcă, mi se pare că fac greşeala de a judeca aceasta pe baza propriei lor experienţe în loc de a ţine cont de natura specială a universului. Cred că ei nu ar considera acest lucru ca ciudat în momentul în care şi-ar da seama că acest mare morman de pământ în comparaţie cu masa înconjurătoare a universului, are proporţia unui punct. Căci atunci când te uiţi la el în acest fel, pare foarte posibil ca ceea ce este relativ cel mai mic să fie strivit şi presat din toate părţile în mod egal spre o poziţie de echilibru de către ceea ce este cel mai mare dintre toate şi de natură uniformă. Căci în univers nu există sus şi jos faţă de el însuşi, nu mai mult decât ţi-ai putea imaginea aceasta într-o sferă. În loc de aceasta avem în el mişcarea naturală şi potrivită a corpurilor compuse după cum cum urmează: corpurile uşoare şi rarefiate sunt trase în afară către circumferinţă, dar par a se mişca în direcţia care pentru fiecare
observator este „sus”, întrucât direcţia generală pentru toţi dintre noi, ce este numită „sus” indică spre suprafaţa înconjurătoare; corpurile grele şi dense, pe de altă parte sunt purtate spre mijloc şi centru, dar par să cadă în jos, deoarece, iarăşi, direcţia care este pentru noi toţi la picioare, numită „jos”, indică de asemenea către centrul pământului. Aceste corpuri grele, aşa cum ar fi de aşteptat, se îndreaptă spre centru din cauza presiunii şi rezistenţei lor reciproce care este egală şi uniformă din toate direcţiile ..."

"...Dar anumiţi inşi (Heraclit din Pont - ultima parte a sec. IV î.Hr. - este cea mai timpurie autoritate sigură pentru concepţia că pământul se roteşte în jurul axei sale. Concepţia a fost adoptată de Aristarh ca parte a unei ipoteze heliocentrice mai radicale), propunând ceea ce ei consideră a fi o părere mai convingătoare, sunt de acord cu ceea ce s-a spus mai sus, întrucât nu au nici un argument împotriva acesteia, dar cred că nu există nici o dovadă care să contrazică părerea lor dacă, de pildă, ei presupun ca cerul să rămână nemişcat şi ca pământul să se rotească de la vest la est pe aceeaşi axă ca şi cerul, făcând aproximativ o revoluţie în fiecare zi („aproximativ” deoarece o revoluţie are loc într-o zi siderală, nu solară); sau dacă vor ca şi cerul şi pământul să aibă o oarecare mişcare, făcută, aşa cum am spus, pe aceeaşi axă şi într-un fel care să evite ca unul să-l întreacă pe celălalt. Totuşi, ei nu realizează că, deşi probabil că nu există nimic în fenomenele cereşti care să se opună acestei ipoteze, cel puţin din considerente mai simple, totuşi din ceea ce s-ar întâmpla aici pe pământ şi în aer, se poate vedea că o astfel de părere este ridicolă ..."

http://www.hexaimeron.ro/Astronomia/Ptolemeu.html