@ Tricessimus&Grassu si alti AZ7
Partea 3
Nu trebuie uitat faptul ca “hainele de piele” au fost adăugate omului după cădere (fara ca aceasta sa insemne a doua lui creatie) și că “nu reprezintă un element constitutiv natural al lui”, ci doar o degradare a părții materiale a ființei sale (în termenii lui D. Stăniloae: pierderea acelei “complexități” inițiale a trupului ca “rațiune plasticizată” și a acelei “mobilități duhovnicești” a materiei al cărei temei de refacere a fost pus de Hristos și se dă fiecăruia prin Sfîntul Botez, urmand a atinge plenitudinea la înviere, în “trupurile pnevmatizate”, reînveșmîntate în slavă și deci mîntuite de densitatea opacă a corporalității bio-materiale).
“Hainele de piele” nu se identifică propriu-zis cu trupul omului, deși ajung să țină organic de el. Trupul în sine nu este rău, căci, făcut de Dumnezeu, poartă marca bunătății inițiale a tuturor celor create.
Invatatura ortodoxa a condamnat dintotdeauna devalorizarea trupului (in care gnosticii, perpetuand vechi concepții pagane, vedeau un fel de “inchisoare” in care sufletul ar fi tinut captiv, eliberarea acestuia din captivitate fiind telul principal al “initiatului” pe toată durata vieții pămîntești).
Din contra, ortodoxia, nu numai ca recunoaște trupului o valoare pozitivă (și cum ar putea fi altfel, cînd Însuși Creatorul din trup omenesc de femeie a luat trup omenesc de bărbat, cu care S-a și înălțat la ceruri?!), dar Sfintii Părinții subliniaza adevărul creștin central că, împreună cu sufletul, trupul alcătuiește prin compunere (sinteză) natura umană deplină”.
Autorul cartii despre “hainele de piele”, Panayotis Nellas se sprijina in exegeza versetului 21 din Fac. 3 pe lucrarile Sf. Grigorie Teologul ( Cuvîntarea 45 la Sfintele Paști, pe care Nellas o reproduce, ca sursă fundamentală pentru antropologia creștină, într-una dintre anexele cărții sale), pe Sf. Grigorie Palama (cu Prosopopeea ) și pe Sf. Epifanie al Ciprului (cu Panarion, pe care-l citează chiar în text: “Om, însă, după natură nu se numește foarte adevărat nici sufletul fără trup, nici trupul fără suflet, ci sinteza rezultată din compunerea sufletului și trupului într-un singur chip”.
|