"EU sunt invierea si viata"

[delia31]

Partea 3

Nu trebuie uitat faptul ca “hainele de piele” au fost adăugate omului după cădere (fara ca aceasta sa insemne a doua lui creatie) şi că “nu reprezintă un element constitutiv natural al lui”, ci doar o degradare a părţii materiale a fiinţei sale (în termenii lui D. Stăniloae: pierderea acelei “complexităţi” iniţiale a trupului ca “raţiune plasticizată” şi a acelei “mobilităţi duhovniceşti” a materiei al cărei temei de refacere a fost pus de Hristos şi se dă fiecăruia prin Sfîntul Botez, urmand a atinge plenitudinea la înviere, în “trupurile pnevmatizate”, reînveşmîntate în slavă şi deci mîntuite de densitatea opacă a corporalităţii bio-materiale).


“Hainele de piele” nu se identifică propriu-zis cu trupul omului, deşi ajung să ţină organic de el. Trupul în sine nu este rău, căci, făcut de Dumnezeu, poartă marca bunătăţii iniţiale a tuturor celor create.

Invatatura ortodoxa a condamnat dintotdeauna devalorizarea trupului (in care gnosticii, perpetuand vechi concepţii pagane, vedeau un fel de “inchisoare” in care sufletul ar fi tinut captiv, eliberarea acestuia din captivitate fiind telul principal al “initiatului” pe toată durata vieţii pămînteşti).

Din contra, ortodoxia, nu numai ca recunoaşte trupului o valoare pozitivă (şi cum ar putea fi altfel, cînd Însuşi Creatorul din trup omenesc de femeie a luat trup omenesc de bărbat, cu care S-a şi înălţat la ceruri?!), dar Sfintii Părinţii subliniaza adevărul creştin central că, împreună cu sufletul, trupul alcătuieşte prin compunere (sinteză) natura umană deplină”.

Autorul cartii despre “hainele de piele”, Panayotis Nellas se sprijina in exegeza versetului 21 din Fac. 3 pe lucrarile Sf. Grigorie Teologul ( Cuvîntarea 45 la Sfintele Paşti, pe care Nellas o reproduce, ca sursă fundamentală pentru antropologia creştină, într-una dintre anexele cărţii sale), pe Sf. Grigorie Palama (cu Prosopopeea ) şi pe Sf. Epifanie al Ciprului (cu Panarion, pe care-l citează chiar în text: “Om, însă, după natură nu se numeşte foarte adevărat nici sufletul fără trup, nici trupul fără suflet, ci sinteza rezultată din compunerea sufletului şi trupului într-un singur chip”.