Citat:
În prealabil postat de osutafaraunu
Mă așteptam în schimb să-mi explici adevăratul "sens profund" al hainelor de piele. Faptul că pieile erau un mijloc continuu de aducere aminte a nevinovăției lor pierdute, a morții ca plată a păcatului și a Mielului făgăduit al lui Dumnezeu, care, prin propria moarte înlocuitoare, va îndepărta păcatele lumii. Cel care fusese însărcinat cu protecția regnului animal, constata acum în mod nefericit că el însuși le va lua viața unora dintre ele. Ele trebuiau să moară pentru ca el să poată trăi. Trebuia să curgă sânge nevinovat ca omul să beneficieze de Har. Lecția aceasta trebuia s-o învețe omul din "hainele de piele" (îmi place să cred că erau de miel) dăruite lui de Dumnezeu.
|
Piei de miel, Tricessimus? Tu chiar n-ai inteles ca nu e vorba de un vesmant detasabil, de o haina de agatat in cuier asa cum percepem noi termenul "haina" in acceptiunea curenta?
Adam esti si tu si eu si toti oamenii, si toti fara exceptie am mostenit corporalitatea opaca a „vesmintelor de piele”. Chiar n-ai inteles pana acum ca sintagma „vesminte de piele” e o metafora geniala pt. dezbracarea de vesmantul deiform tesut din har si imbracarea cu animalitatea instinctuala? Credeam ca ai depasit nivelul pueril alimentat la greu de imaginile naive si false promovate de iehovistii de la Watch Tower, cu piei de jaguar in jurul coapselor.
Socul resimtit dupa cadere cand s-au vazut metamorfozati din fiinte teo-logice in fapturi grosiere, brute, opace, dezgolite de lumina si sclipirea diafana a harului, i-a inspaimantat pe cei doi buimaci din Eden.
Pt. a putea supravietui, el si toti urmasii, in aceasta noua stare nefireasca de a fi in afara harului, Dumnezeu s-a milostivit de el ( si prin extensie de noi toti), dandu-ne tuturor (nu doar lui Adam) aceasta a doua cvasi-natura pt. a putea supravietui in noua conditie de moarte.
Adam era deja mort-despartit de Dumnezeu, dar pt. a nu deveni ca Lucifer care si el e cat se poate de mort, dar nu inactiv, i s-a dat o noua sansa, un nou tip de viata diferita de cea initiala. O viata ca o paranteza, o viata in stand by, o viata provizorie, in asteptarea plinirii vremii, cand Insusi Dumnezeu se va auto-imbraca cu aceste vesminte pt. a le transforma si restaura dinlauntru iar apoi pt. a ni le "transfera" noua in stare pnevmatizata, mult imbunatatita: 'Cati in Hristos v-ati botezat, in Hristos v-ati si imbracat" / '' Cel ce mananca Trupul Meu, ramane intru Mine si Eu intru el". (cel ce mananca Trupul de om al lui Dumnezeu, isi reface dinlauntru vesmantul diafan de har pierdut in Eden).
Si btw, piei de miel, de unde? Daca nu ne gandim gandul pana la capat, asta ar insemna sa ne facem un Dumnezeu dupa chipul si asemanarea omului, adica vreun cojocar si inca sadic, pus pe jupuit miei in Paradis. Cam aici ar duce gandul cu pieile de miel.
De unde a luat Dumnezeu pieile de miel (sau orice alta piele daca tot vrei sa sustii conotatia asta epidermica) ? Sau vrei sa spui ca ar fi luat pieile de la vreun miel mort?
Inainte de cadere si afectarea intregii naturi, cum traiau si cum evoluau animalele? Mureau de moarte buna? Exista moartea vietuitoarelor inainte de moartea omului? Cum de exista moartea (fie si animalelor) in Rai? Ce crezi ca se facea cu cadavrele de animale daca exista moartea?
Protectia regnului animal e si asta o insarcinare cu o menire profunda. Omului edenic - si prin extensie noua tuturor- ne-a fost dat sa stapanim, sa lucram si sa pazim nu numai propria fiinta, dar si intreaga antroposfera cosmica (initial o logosfera), s-o prefacem in „hristosfera” si „pnevmatosfera”. Nicidecum Datatorul acestei insarcinari nu s-ar apuca sa jupoaie miei in Paradis in scopuri vindicative sau utilitare. (imho)